Insignifiantii politicieni ai Timisului...

***

Parca un blestem este aruncat asupra judetului Timis; din 1990 si pana in zilele noastre, zona aceasta a Romaniei nu a decantat nici macar un politician de calibru national. Desigur, in virtutea unor negocieri mai mult sau mai putin transparente, Timisul a avut de cateva ori reprezentanti la conducerea unor ministere, insa acestia nu s-au putut desprinde de conditia mizerabila a politicianului fara insusiri reale, promovat cu asiduitate de catre leadershipul national al partidelor politice majore. Daca din punct de vedere economic judetul nostru are una dintre cele mai spectaculoase dinamici economice, acesta fapt nu isi are corespondenta si in greutatea politica la nivel national.

Toate, dar absolut toate partidele politice, insista ca in Timis sa existe o conducere politica docila, fara ambitii personale foarte ridicate, capabila doar de a decarta catre centru sume de bani importante, in vederea animarii vietii interne de partid in alte zone ale tarii. Incapacitatea crasa a oamenilor politici timiseni de a-si conduce autonom filialele locale ne apare ilustrata perfect de totala indecizie a USL in cea ce priveste numele candidatilor la Primaria orasului Timisoara si la presedintia Consiliului Judetean. Mutarile au fost date in plic de catre cei de la Bucuresti, in urma unor negocieri care au exclus participarea factorilor locali. Daca i-ati intreba pe domnii Titu Bojin sau Nicolae Robu daca vor candida la alegerile locale, probabil ca nici acum nu vi s-ar putea oferi un raspuns ferm. Desi nu admir mai deloc linia politica a PDL, personal am fost foarte dezamagit atunci cand Constantin Ostaficiuc nu a reusit sa isi faca loc in conducerea nationala a partidului. Si acest fapt a aratat slabiciunea, incapacitatea de negociere, absenta unei imagini de om forte, caracteristici frecvent intalnite la politicienii locali.

Gheorghe Ciuhandu este un caz aparte, deoarece el a reusit sa devina lider - pentru putina vreme - al unui partid aflat in drum catre morga politica. Alin Popoviciu nu reuseste sa se dezbare de imaginea de smecheras politic care isi traieste adolescenta ratata la varsta de patruzeci de ani. Are multe limite, multe lacune de ordin personal, este incapabil de a deveni un politician major pe plan national. Capacitatea de influentare a politicilor promovate de la Bucuresti este una nula. Imi aduc aminte ca anul trecut, o data cu retrogradarea echipei locale Poli Timisoara in esalonul secund, un politician local - pe atunci la PDL, acum la PSD - Gheorghe Ciobanu, cerea incetarea finantarii publice catre FRF. Raspunsul ironic al sefului FRF, Mircea Sandu, a facut inconjurul tarii, facand din Ciobanu un neica-nimeni, incapabil de a se informa asupra surselor de finantare ale Federatiei. E doar un exemplu.

In fapt, pentru Timis partidele politice prefera mai tot timpul promovarea unor politicieni de tip functionar public, care sa execute intocmai directivele venite de la Bucuresti, sa stranga bani pentru formatiunea politica respectiva si nimic mai mult. Exista o solutie pentru remedierea acestor neajunsuri? Eu spun ca da. Timisul - si Banatul in general  - are nevoie si de o regionalizare politica. Nu discut aici despre un Partid al Banatenilor ci de o forma de coagulare politica, transpartinica, care sa promoveze interesele locale la nivel national. Este posibil un asemenea proiect? Da, este posibil. Putem carteliza politica regionala pentru a da o mai mare greutate vocii Banatului la nivel central. Dar avem nevoie de oameni politici adevarati, cu personalitate, nu de figurine de mucava, precum cele care polueaza actualmente viata politica locala. 

PDL a murit, traiasca PDL!

***

De neconceput acum cateva luni acest exod cvasigeneralizat, dinspre PDL catre USL! Oarecum, avem parte de imaginea in oglinda a cea ce s-a intamplat acum cativa ani, cand PDL parea vesnic ancorat in parghiile Puterii, multi fripturisti din randurile PSD si PNL abdicand de la orice ratiune de bun simt si luand calea ciolanului. Tragic nu mi se pare atat filosofia personala a acestor sumbrii migratori politici cat acceptabilitatea de care se bucura gestul lor in ochii conducerii bicefale a USL. Persistenta cu care ni se prezinta aceleasi figuri politice, resapate de enspe mii de ori, pe post de speranta de mai bine, ma face sa imi doresc tot mai tare sa imi bat joc de propriul meu vot.

Mai acum ceva vreme chiar vedeam in USL o alternativa mai curata la buboasa guvernare a PDL. Timpul si gesturile oamenilor care conduc sandramaua numita USL m-au convins de faptul ca nu exista alternativa curata la actuala stare de lucruri. Fara sa convinga in sine foarte mult, USL si-a asumat si partitura de PDL, partid urat si afurisit de majoritatea romanilor. In fapt nici nu va exista o prea mare diferenta intre actualul partid guvernamental si stabilimentul politic numit USL, care ii va lua locul incepand cu toamna/iarna acestui an. Aceleasi acre figuri, care pana mai acum cateva saptamani cantau aria basescianismului, se vor insuruba din nou la Putere, sub sigla USL. Ma mira profund faptul ca lideri politici precum Crin Antonescu sau Victor Ponta, care au trait, in functie fiind, destructurarea salbatica a propriilor formatiuni politice, incurajeaza sau chiar fac uz de aceleasi practici politice primitive, care nu au nimic de-a face cu democratia reala.

Daca la alegerile locale in mod sigur nu o sa votez lista de consilieri si candidatul USL - aici fiind vorba si de chestiuni de ordin personal - incep sa stau in dubii si asupra destinatiei votului meu de la alegerile parlamentare din toamna. PDL e de rahat, e clar,  dar si USL incepe sa puta urat de tot. Ma enerveaza la maxim totala lipsa de ratiune morala a gesturilor politice facute publice de catre liderii Opozitiei. De exemplu Victor Ponta, un politician tanar, viitor premier al Romaniei; ce i-a trebuit lui sa se afiseze in public alaturi de traseistul Gheorghe Ciobanu nu pot sa inteleg. Sa fi fost atat de atractiva promisiunea fostului vames, conform careia alaturi de el vor mai trece la PSD inca 15 bucati primari PDL? Se poate, dar oricum s-a umplut de penibil, atunci  cand a constatat distanta dintre promisiune si realitatea cruda; nici macar un primar PDL nu a muscat momeala intinsa de catre tatal hotilor din vamile din Vestul Romaniei.

Deci, dragii mei, stati linistiti. PDL poate ca este deja in moarte clinica, insa alternativa inseamna, in acceptiunea USL, un alt PDL. Aceeasi oameni, alta masca.

Bufonii. Intelectualii lui Basescu si reusita in politica

***

Iata ca dupa ce s-a ingropat singur in prag de campanie electorala pentru  locale, astazi PD-L a facut un prim pas logic in vederea minimalizarii pagubelor virtuale care vor rezulta in urma pierderii alegerilor locale si parlamentare. Cassandra de serviciu a partidului, Cristian Preda, a fost exclus din partid in baza unui vot larg majoritar al Biroului Permanent National, acest for luand o decizie care ar fi trebuit aprobata de mai de mult timp. Cristian Preda, alaturi de alti comilitoni de aceeasi teapa, reprezentau de multa vreme un balast pentru partit, imposibil de tolerat acum, in prag de alegeri.

In fapt, grupul de intelectuali format in jurul presedintelui Basescu, nu a fost niciodata unul omogen. Nu. Si in cadrul lui putem deosebi baieti orientati, care au reusit sa se insurubeze in partid, precum Sever Voinescu sau Monica Macovei, dar si bufoni care au crezut ca carnetul de partid ii va transforma imediat in politicieni. In aceasta categorie i-as incadra pe Cristian Preda sau pe Theodor Paleologu, indivizi total dezorientati, incapabili de a respecta cutumele democratiei interne de partid. Cristian Preda era vazut de catre unii ca unul dintre cei mai buni profesori de politologie din tara noastra. Bun.Trecem peste amanuntul conform caruia facultatile de Politologie din cadrul universitatilor romanesti produc idioti si someri pe banda rulanta. Nu acesta este scopul comentariului meu. Dar parca totusi, din partea unuia care, cel putin in teorie, este familiarizat cu viata interna a formatiunilor politice romanesti, aveam mai multe pretentii. Centralismul democratic o fi fiind el un concept inventat de Lenin, dar in zilele noastre are aplicabilitate in mai toate partidele care se revendica de la democratia de tip occidental.

Ori domnul Preda a lasat umorile personale sa ii domine discursul public, gest descalificant pentru un politician. Pentru un blogger nu. Vorbesc despre bloggerul Preda deoarece blogul domniei sale este singura comunitate de idei unde a reusit sa fie relativ coerent vizavi de propria persoana. Nu fata de partid. Dupa ziua de azi Cristian Preda a ramas fara candidatura, fara partid si fara sanse reale de a-si continua cariera politica. Cea universitara a intrat deja intr-un con de umbra din momentul in care el a ales activismul politic. Ce se va alege cu omul Preda? Greu de spus. Mai are un mandat de europarlamentar de dus pana la capat. Si o promisiune. Cea a Monicai Macovei, conform careia va lupta in interiorul partidului pentru cauza lui Cristian Preda. Cam putin pentru un intelectual cu staif, dupa cum era recomandat acum ceva anisori de catre presa cotrocenista.

PD si PLD. Niciodata PD-L

***

In momentele de criza se poate observa cel mai usor coeziunea unui grup. In cazul nostru, microstudiul de caz il reprezinta formatiunea politica care se autointituleaza PD-L. Candva, Crin Antonescu a enuntat clar, cu subiect si predicat, telul PNL, care il reprezinta destructurarea formatiunii politice formate din PD - ul lui Traian Basescu si PLD - ul lui Stolojan. Se pare ca in aceste zile s-a declansat asaltul final asupra redutei portocalii, care mai rezista exclusiv datorita prezentei lui Traian Basescu la Palatul Cotroceni. Prima impresie lasata de modul in care a inteles PD-L sa se raporteze la aceasta actiune liberala este acela ca sandramaua portocalie este extrem de fragila.

In tot vacarmul creat de plecarea intempestiva a lui Sorin Frunzaverde din PD-L, eu am retinut doar acuzele directe sau voalate formulate de catre asa-zisii grei ai partidului la adresa celor care au sosit mai tarziu in partid. Vasile Blaga, Cezar Preda ori Radu Berceanu s-au referit deloc laudativ la actiunile celor care au intrat in partid direct pe post de ministru. Aripa din PD-L formata din cei care au sosit venind din dizidenta liberala a lui Theodor Stolojan sunt tot mai adesea vazuti ca un factor dizolvant pentru partid. Acum ceva anisori Traian Basescu a luat decizia de a face din PD-L un partid prezidential, in care sa ii inghesuie pe toti cei care i-au fost sprijin in anumite momente ale carierei sale politice. Daca oameni precum Valeriu Tabara sau Constantin Dudu Ionescu nu au avut probleme de integrare deoarece, la nivel de mentalitate, erau mult mai compatibili cu partidul, stolul de pasari calatoare sosit din PLD, asa-numitii intelectuali (Sever Voinescu, Cristian Preda, etc) au mari probleme in cea ce priveste calibrarea propriului discurs vizavi de partid.

Desigur, din PLD nu au sosit doar intelectuali. Nu. Din partidul-stol al lui Theodor Stolojan au sosit in PD-L si asa numitii baroni locali. Gheorghe Flutur, Gheorghe Stefan sau Florin Popescu sunt doar trei nume care imi vin rapid in minte. Imaginea publica de care se bucura acesti oameni este una dezastruoasa. Daca la nivel local ei inca mai pot manipula voturile comunitatii, imaginea nationala este una daunatoare pentru partid. Din pacate pentru ei, la aceasta ora nu exista in PD-L o personalitate destul de puternica, care sa poata lua fraiele in propriile maini si sa traverseze desertul alaturi de membrii fideli. Nici Blaga, nici Berceanu, nici Udrea nu au statura unui number one in partid, iar prin procura de la Cotroceni nu se mai poate impune un leadership eficient. PD-L este o solutie politica expirata. Scapa cine poate.

Politica.Merita efortul?

***

Desigur, dupa intamplarile zilei de azi intrebarea pare una retorica. Politica romaneasca nu merita nici macar efortul necesar mictiunii. Iata ca Dumnezeul Caras-Severinului, ideologul sef al PDL, prim-vicele partidului, insusi Sorin Frunzaverde, a lasat partidul pe care la mosit acum ceva anisori pentru a trece cu arme, bagaje si vreo patruzeci de hoti, la PNL. De ce? Pentru a construi dreapta adevarata alaturi de Crin Antonescu. Deja de la partea cu motivatia incepe sa mi se iteasca un zambet amar. Dreapta...?Frunzaverde...? Halucinant!

Cat de obtuz la minte trebuie sa fi astfel incat sa iti bagi mortul in casa, mizand, acum, in prag de alegeri locale, pe fostii adversari politici ca pe emanati ai propriului aparat de partid? Problema reala nu este a lui Frunzaverde. Nu. Omul isi vede interesul si incearca sa isi negocieze la sange viitorul politic. Problema o reprezinta PNL si echipa care il conduce in aceasta perioada. In loc sa puna accentul pe promovarea tinerilor de valoare certa care se incapataneaza inca sa reziste in interiorul partidului, executivii partidului initiaza negocieri care, in ultima instanta nu face altceva decat sa perpetueze in functii oamenii care l-au slujit ani de zile pe Traian Basescu. Liberalii rateaza o sansa imensa de a-si primeni garnitura de cadre eligibile, refuzandu-le acestora sansa de a accede in functii la care, poate, aspirau pe merit.

PNL are o problema reala in cea ce priveste cursus honorum - ul pe care il propune celor care doresc sa ii devina membrii. Intotdeauna, atunci cand a fost in situatia de a alege intre un membru de partid si un independent/traseist de la un alt partid, conducerea liberala a ales in favoarea celui de-al doilea. Atunci de ce sa mai devina cineva membru PNL? Nu e mai simplu sa vina pe caii mari, de la altii? De ce sa nu arda etapele, daca tot este posibil acest lucru? Intre noi fie vorba, daca ne referim la cazul Frunzaverde, sunt ferm convins ca el va avea aceeasi finalitate precum cel al lui Teo Melescanu, cel atat de doritor de functii publice.

Este absolut inept din partea USL/PNL ca sa isi anuleze singura o tema de campanie extrem de generoasa, precum cea a traseismului politic. Pe cine mai convinge discursul lui Antonescu? Dar cel al lui Ponta? Nu ca cei din PDL ar fi mai breji, ba dimpotriva; sa ne aducem aminte ca traseismul politic la scara industriala a fost patentat in politica romaneasca de catre puterea portocalie coordonata de Traian Basescu. Insa eu speram la altceva de la PNL. Credeam ca si-a insusit lectia PDL. Nu e cazul insa.

Deci...politica. Merita efortul?

Cronica unui esec anuntat: Nicolae Robu, primar de Timisoara

***

Pentru orice om de bun simt care traieste sau isi desfasoara activitatea in Timisoara, tine de domeniul evidentei faptul ca actualul edil Gheorghe Ciuhandu a devenit o frana in calea dezvoltarii orasului. Primele doua mandate ale acestuia au insemnat cu adevarat o perioada de avant pentru economia locului. In primii patru ani a beneficiat de guvernarea CDR, pe listele careia si el fusese ales in 1996. Dupa anul 2000, aproape culmea, Timisoara a beneficiat in mod direct de guvernarea Adrian Nastase, demarandu-se proiecte importante pentru viata de zi cu zi a timisorenilor: artere refacute complet, exitul din oras a inteprinderilor poluatoare, etc. De prin 2005 insa, Gheorghe Ciuhandu a devenit o piedica pentru oras, parvenitismul, coruptia si proasta administrare devenind regulile de ghidare ale Primariei.

In 10 iunie vom avea alegeri locale. In cea ce priveste orasul Timisoara, imi pun si eu o intrebare, legitima cred: care este alternativa la atat de uzatul domn Ciuhandu? Intr-o perioada am crezut sincer in steaua d-lui Nicolae Robu. Ezitarile lui din ultima perioada, balbele inadmisibile la un candidat valabil, grefate pe jocul la doua capete practicat de catre jumatatea din USL numita PSD, a facut din fostul rector de la Politehnica, un candidat vulnerabil. Cea mai mare greseala a unui candidat este aceea de a lasa impresia ca nu il intereseaza foarte tare functia pentru care candideaza. Acest fapt are un efect de adormire a propriului electorat, foarte daunatoare rezultatului de la vot. Ori d-l Robu chiar asta face. Mai guraliv si mai convingator mi se pare colegul sau de partid, Dan Radu Rusanu, cel care pare sa isi doreasca mai mult primaria orasului decat insusi dl. Robu. Semnalul transmis de atitudinea publica afisata de catre actualul senator este unul extrem de incert.

Din pacate nici macar apropiatii din PNL nu prea mai stiu ce sa creada despre candidatura lui Robu. Va fi sau nu va fi? Va bate palma - inca o data – USL ul cu Ciuhandu, peste capul timisorenilor, la Bucuresti? Se prea pare ca da. Daca se va intampla acest lucru iar Ciuhandu va castiga un nou mandate de primar, deja nu vom mai vorbi de stagnare ci de regres, in cazul Timisoarei. Mi se par de prost gust aceste infinite tergiversari, care deja , in cazul lui Nicolae Robu - induc idea de inconsistenta si nehotarare.

Dilema alegerilor locale: votam omul sau partidul?

***

Iata ca, acum, in prag de primavara, ne apropiem cu pasi foarte rapizi de exercitiul electoral din 10 iunie cand suntem chemati la urne pentru ai alege pe cei care vor conduce comunitatile locale pentru urmatorii patru ani. Personal, la aceste alegeri voi vota intr-o comuna periurbana din apropierea Timisoarei, locul meu de domiciliu. Desi inca nu a debutat in mod oficial campania electorala, mai toate partidele care conteaza si-au anuntat deja, in mod oficial sau neoficial, candidatii pentru primaria locala. Din pacate pentru mine, candidatul aliantei pe care o sustin de ceva vreme pe acest blog nu prea se ridica la inaltimea asteptarilor mele.

USL a desemnat ca si candidat un domn pesedist cu mari probleme de morala, cu o conduita familiara indoielnica si cu destule tinichele legate de activitatea lui profesionala din trecutul apropiat. Imoral, greu cadrabil in tipologia politicianului acceptabil, domnului respectiv ii va fi foarte greu sa convinga electoratul USL de faptul ca el este cea mai indicata persoana pentru ocuparea fotoliului de edil local. PDL are in vedere o candidatura complet anodina, semn ca nu prea il intereseaza cu adevarat respectiva demnitate. Surpriza - placuta de aceasta data - vine din partea partidului lui "nea Dan", cel care propune localnicilor un candidat cu solide cunostiinte de administratie publica, interesat si cu destule realizari la dosar. Fost primar PDL, demis prin grija presedintelui CJT, Constantin Ostaficiuc pe motiv de Valeriu Tabara cu complicatii pe baza de terenuri de interes pentru rechinii imobiliari, acesta s-a reorientat rapid pentru a avea o umbrela deasupra capului. S-a nimerit ca umbrela sa se numeasca PP-DD. 

UNPR nu conteaza mai deloc, unguri nu prea sunt in localitatea noastra, despre ecologism si ecologie nu se poate vorbi intr-o tara in care locuitorii traiesc perpetuu cu foamea-n gat, deci eu cu cine sa votez? Intrebarea este una reala, fara nici o urma de caragialism. Sa aleg PNL/USL, alianta cu care voi vota cu siguranta la alegerile parlamentare sau sa aleg omul cel mai competent din oferta extrem de saraca prezentata de catre formatiunile politice? Aceasta este realmente o mare dilema.Chiar asa, voi ce o sa votati? Omul sau partidul? Astept macar o idee pertinenta care sa imi propuna o solutie peremptorie pentru votul meu.