Africa lui Nelson Mandela. Pe cine plângem totuși?

***

Mai jos redau cateva imagini indosariate de catre organizatia Genocide Watch, un ONG care si-a propus sa documenteze cu probe crimele impotriva umanitatii care au loc in epoca noastra. Fotografiile  au fost facute in tara considerata model de convietuire interrasiala de catre comunitatea internationala, Africa de Sud. Da, acea Africa de Sud, pastorita de-a lungul ultimelor doua decenii de catre "marele disparut" Nelson Mandela si de urmasii sai.

Ei da, imaginea din stanga nu este suprinsa in Germania lui Hitler ci in Republica Sud-Africana, patternul de natiune inventat de catre fostul presedinte si lider al Congresului National African. Burii au devenit evreii  de serviciu, alteritatea care diminueaza tenta de negru dominant in societatea sud-africana. Practic mostenirea lui Nelson Mandela se traduce nu prin abandonarea appartheidului ci doar prin inversarea rolurilor, intre burii albi minoritari si marea masa de culoare.

 

Conform datelor oferite de catre Genocide Watch, la nivelul anului 1980 existau in Africa de Sud aproximativ 120.000 de fermieri albi care produceau pentru piata. Astazi au mai ramas doar 40.000. Si oare de ce ai mai ramane intr-o tara in care appartheidul negru este incurajat de la nivel guvernamental si acceptat de catre comunitatea internationala, cea care vede un model in natiunea sud-africana?  Iata si alte imagini, tot din fototeca Genocide Watch, care documenteaza practicile inumane la care sunt supusi albii.

 

Nu au scapat nici copii albilor, considerari o amenintare pentru  rasa dominanta. Minori albi aruncati de vii in ulei incins, doar pentru vina de a se fi nascut alb intr-un loc dominat de ura. Guvernul sud-african, presedintele Zuma tolereaza aceste fapte. Doar intr-o tara in care discursul urii fata de tot cea ce este diferit este plenar, poate sa apara un hit muzical, un imn al extremistilor negrii care sa se numeasca Kill the Boers. Iar presedintele Jacob Zuma il intoneaza cu mare entuziasm la un congres al propriului partid. 

 

Iar inaintea lui Zuma il interpretase chiar Nelson Mandela, cu acelasi nedisimulat entuziasm. Atunci despre care mostenire a lui Mandela putem discuta? In realitate, regimul negrilor din Africa de Sud nu difera cu nimic de cel al lui Hitler de dupa 1933. Rapoartele Genocide Watch (disponibile aici) vorbesc despre 70.000 de albi ucisi cu brutalitate de catre formatiunile paramilitare ale populatiei de culoare. Din cei 4.434.697 de albi, inregistrati in Africa de Sud in 1996, mai mult de 400.000 au ales sa paraseasca aceasta tara datorita climatului nesigur intretinut de catre autoritatile negre. In intreaga sa existenta, regimul de appartheid a facut 7518 victime intre cetatenii de culoare. Si aici discutam de victime provenite in confruntarile dintre fortele de ordine si manifestantii anti-appartheid, nu de cei rezultati din promovarea urii la nivel interrasial, dupa  cum procedeaza guvernarea neagra instaurata odata cu mandatul prezidential al lui Nelson Mandela.

 

Si totusi Mandela, marele disparut,  este detinatorul unui premiu Nobel. Pentru Pace!  Mostenirea lui va guverna relatiile interrasiale in Africa de Sud (desigur, in eventualitatea in care vor mai exista si alte rase in aceea tara, in viitorul apropiat). Moartea unui inspirator al agresiunilor rasiale impotriva albilor  a ajuns sa fie deplansa in marile cancelarii ale lumii civilizate. Pana unde se poate ajunge, totusi, cu ipocrizia?



Robu versus Stoia. Senectutea dăunează Fraţilor

***

S-a vorbit deja mult prea mult despre conflictul izbucnit între primarul Timişoarei, Nicolae Robu şi trimisul Fraţilor în Primarie, Traian Stoia. Nicolae Robu a făcut exact cea ce trebuia să facă un primar atunci când i se pune la îndoiala autoritatea: a cerut PSD'ului timisorean  - cel care in marea lui intelepciune a decis nominalizarea lui Moş Tăgârţă Traian Stoia pentru funcţia de viceprimar - sa ii retraga sprijinul. De ce? Pentru ca acest Stoia a fost parasutat in Primarie cu tema de casa data de maestrii imobiliarelor timisorene, Fratii. 

Prin deciziile luate, acest domn a reusit sa ii alunge din spatiile care apartin Primariei pe mai toti cei care avusesera inchiriate locatii in vederea desfasurarii activitatilor de productie sau comert. De ce? Primarul Robu lasa de inteles ca acest fapt se datoreaza interesului pe care il manifesta Fratii pentru patrimoniul locativ al Primariei. Chiriile s-au marit din pixul lui Stoia de aproape sapte ori! Inclusiv oamenii de afaceri cu carnet rosu din PSD s-au declarat siderati de masurile luate de acest Stoia!Acest om pare sa aibe un singur stapan (sau doi, depinde de momentul zilei!) iar acesta nu este interesul general al timisorenilor.

Aseara spalatoria de cadavre politice de la Antena 3, a avut ca tema infierarea proletara a primarului Timisoarei, Nicolae Robu. Stoia in studio, bineinteles! Robu, ca de obicei, dornic de inclestare politica, lucru care nu il avantajeaza in mod deosebit, ba chiar dimpotriva. Stoia a repetat precum un pick-up defect placa cu mafia tiganeasca, reala, sesizabila, dar deloc imputabila actualului primar. In struna i-a cantat jurnalistul Dragos Bota, demn urmas al lui Pamfil Seicaru. Mafia tiganeasca domina imobiliarele din acest oras inca din vremea epocii Oancea-Ciuhandu. Acestia sunt oamenii asupra carora ar trebui sa se verse nemultumirile timisorenilor.

Timisoara centrala a ajuns Tiganisoara, acesta este un fapt cert. Insa abordarea heirupista, crizele andropauzatului domn Stoia, nu misca lucrurile in directia de dorit. Si inca ceva; atentie mare la azimuturile de pe care este atacat Nicolae Robu! Fratii nu reprezinta progres pentru Timisoara ci doar un nou feudalism imobiliar. Cam atat despre acest subiect care, in mod normal ar fi trebuit abordat in maxim o fraza.

PSD si goliciunea partidului umflat cu pompa

***

Partidul Social-Democrat ( va vine sa credeti sau nu, initialele PSD de aici vin desi nu prea se simte!) se regaseste actualmente in culmea puterii sale, in cel mai inalt punct atins dupa viziratului inalt prea sinucisului Adrian Nastase. Insa, desi acest partid a atins deja asa numitul finest hour, germenii decaderii sunt deja sesizabili. Victor Ponta a insemnat solutia de compromis intre partidele interne care inseamna PSD si nimic mai mult. Totul a fost la superlativ atat timp cat USL se regasea pe valul popularitatii.

In goana dupa voturile poporului, cei de la USL au apucat sa promita marea cu sarea: fiscalitate redusa pentru agentii economici, revenirea TVA la 19%, cresterea nivelului de trai si alte asemenea masuri excelente. Din nefericire ei nu au tinut cont de statutul de semicolonie penitenciara pe care il are tara noastra in raport cu institutiile numite FMI si Banca Mondiala si entitatile abreviate cu literele SUA si UE. Politica interna nu mai este demult apanajul politicienilor romani, deciziile sunt livrate sub o forma semiinterpretativa de la Washington si Bruxelles. De aici rezulta o intreaga drama a politicianului pesedist, cel care a reusit si inca reuseste intr-o oarecare masura sa obtina rezultate notorii din punct de vedere electoral prin modul de impartire al banilor de la buget. Secatuirea surselor bugetare a condus guvernarea Ponta catre luarea unor masuri aflate intr-o crunta contradictie cu promisiunile electorale: avem o exacerbare a fiscalitatii directe si indirecte, vom avea exploatari ale gazelor de sist, cu niste banuti binte tintiti in buzunarele parlamentarilor fomisti vom avea si Rosia Montana, etc. 

 

Toate acestea se vor repercuta asupra evolutiei politice a PSD. Guvernarea ii apartine in proportie absolut covarsitoare, ministerele-cheie sunt conduse de catre prietenii personali ai d-lui Ponta. PNL s-a multumit cu unele portofolii golite de orice continut real in schimbul asigurarii presedentiei tarii pentru Crin Antonescu. Scenariul electroral construit de catre strategii politici uselisti au in vedere distantarea progresiva a lui Antonescu fata de cabinetul Ponta pentru a puncta mai convingator in campania prezidentiala de la anul. In numele victoriei prezidentiale antonesciene ar putea fi sacrificata insasi Uniunea Social-Liberala, daca calculele politice o vor cere. In acest caz PSD va merge, probabil, pe mana unui candidat prezidential de tip iepure, care va face doar figuratie.

 

Calculul PSD si PNL de dinaintea formarii USL viza formarea in termenul a unul sau doua cicluri electorale a doua mari partide, echivalente cu Stanga si Dreapta romaneasca. Din acest punct de vedere strategia este in grafic, singura necunoscuta fiind Traian Basescu si rezerva de popularitate/incredere de care se  mai bucura acesta.  Desi foarte multi au privit PPDD - ul ca pe un partid de fronda vizavi de starea deplorabila in care se gaseste clasa politica romaneasca, se pare ca parlamentarii acestei formatiuni politice sunt foarte receptivi la cantecele de sirena venite dinspre USL. Bani sa fie ca tradatori se gasesc!

 

Unde este gresit calculul PSD? Teoretic totul ar fi perfect daca cadrul politic romanesc ar fi strict institutionalizat. Insa Romania geme de orgolii, de "personalitati", de oameni cu "idei". Prin urmare acccederea lui Crin Antonescu la Palatul Cotroceni ar insemna o victorie prea greu de digerat de catre baronii poporului pesedist, care vor avea parte de concurenta din partea exponentilor noului partid prezidential, zice-se de Dreapta. Acestia din urma, actuali penelisti,actuali pedelisti si viitori penelisti, etc. Nimic nu ar mmai fii sigur. Dar sa asteptam primavara...

"Uriasa" rezerva de cadre a PNL. Elefantul a nascut un soricel

***

Te pufneste rasul de-a dreptul atunci cand constati infundatura in care avanseaza PNL - ul condus de catre Crin Antonescu! Recenta condamnare in justitie a penalului ministru Relu Fenechiu a indicat la modul foarte precis  distanta dintre iluzia grandorii si realitatea palpabila din randurile partidului condus de catre Crin Antonescu. Un partid care -  cel putin in visele erotice ale unor conducatori - era menit a deveni o contrapondere pe partea dreapta a spectrului nostru politic pentru megalomanicul PSD, nu a reusit sa propuna pe altcineva pentru portofoliul Transporturilor decat pe eternul, incolorul, inodorul si insipidul domn Ovidiu Silaghi. 

Sa ne reamintim putin cum s-a ajuns in aceasta situatie. La inceput a fost Crin Antonescu si un proiect cel putin interesant: "Romania bunului simt" se numea, d-le Antonescu, va mai amintiti? Nu cred!  Si au fost destul de multi cetateni care au crezut in el. Esecul din alegerile prezidentiale din 2009 l-au determinat insa pe acest cavaler al bunului simt pierdut sa bata palma cu personaje cel putin indoielnice. Asa au aparu in jurul sau indivizi penali precum Gigi Becali sau acest infam gainar care raspunde la numele Relu Fenechiu. Daca despre primul nu se mai pot spune multe lucruri (le-au spus deja televiziunile miruite) cel de-al doilea, moldoveanul Fenechiu, se poate afirma ca reprezinta chintesenta politicianismului romanesc. Dualitatea politician/afacerist veros a devenit un fel de eticheta pentru multi dintre cei care au in primul rand sarcina de a apara Statul Roman si implicit pe cetateanul care voteaza si plateste impozite. 

Indiferent cat de mult ne indispune persoana lui Traian Basescu, condamnarea primului vopsitor de transformatoare antice al tarii nu trebuie trecuta la capitolul vendetelor politice dambovitene. Acest Fenechiu a furat! Ne-a furat pe toti cei cinstiti, care dam Cezarului ce este al Cezarului in speranta unei vieti mai bune in aceasta tara. Condamnarea unei licitatii trucate nu tine de apanajul politic decat in masura in care discutam de un ministru in functie. Ce l-a manat pe Crin Antonescu sa il nominalizeze pe Fenechiu la Transporturi doar mintea lui incetosata poate sa raspunda. Toate semnalele conduceau la ideea ca fostul ministru al Transporturilor are un dosar greu la DNA. Si asa a si fost. Sedere placuta la bulau, d-le Fenechiu!

Revenind in actualitatea imediata, ce doreste sa arate Crin Antonescu prin nominalizarea obositului si, probabil, penalului viitor ministru Silaghi? Doar faptul ca nu are solutii decente in cercul sau de acoliti pentru un minister esential. Dupa idiotenia numirii unui fost informator/colaborator al Securitatii in fruntea Institutului Cultural Roman iata ca acum PNL persevereaza, mergand pe mana unuia care are un ditamai dosarul la fezandat, pe relatia ANI. Este tragic deoarece acest partid chiar are resurse umane destul de importante, oameni noi care s-ar descurca de minune intr-o functie ministeriala.

Revenind in planul politicii timisene, oare care au fost motivele pentru care i s-a facut loc fortat, pe listele USL, unui vorbitor in dodii precum pastorul baptist Ben-Oni Ardelean, cel care, ne place sau nu, reprezinta Timisul in Senatul Romaniei? Ce datorii avea de platit Crin catre mafia pocaitilor de a fortat alegerea unui individ absolut frivol, atoatestiutor, bagator in seama, intr-o demnitate atat de importanta? Greu de a da un singur raspuns! Ramane insa palma data cu sete peste obrazul banatenilor. Si asta nu se uita...

Nicolae Robu sau despre păcatul de a spera

***

Probabil ca nici un alt primar al Timisoarei din perioada de dupa 1989 nu a mai beneficiat de o imagine atat de proasta, conturata de o alianta eterogena, ciudata, ad-hoc, formata din fosti membrii ai dezastruoasei administratii Ciuhandu, ziaristi cu veleitati de Mafalde autohtone, adversari politici viscerali, prestatori cu simbrie in tabere adverse si diversi găgăuţi bahici, asa-zisi suporteri ai unei echipe de fotbal din categoria judeteana "Onoare".

Nicolae Robu are si el un mare defect si anume acela ca spune lucrurilor pe nume, indiferent de consecinte. Ori, in comunicarea politica acest fapt reprezinta un mare dezavantaj,  fapt speculat la maxim de catre cei apartinatori categoriilor enuntate mai sus. Insa mie imi este foarte greu sa ii inteleg pe acesti oameni, care nu fac altceva decat sa il atace grosier pe actualul edil, cu argumente sau fara. Acum ceva vreme Robu a enuntat ideea de-a introduce transportul cu metroul in orasul nostru. Reactiile cretine ale adversarilor lui Robu m-au speriat. "De ce avem nevoie de metrou?",  "De asta ne arde noua acum?" sunt doar cateva dintre laitmotivele găştii (d)enuntate in paragraful de mai sus. Pai cam avem nevoie de metrou, bai baieti! Timisoara se dezvolta, traficul a devenit un cosmar, sa ajungi din Lipovei pana in Sagului a devenit un fel de safari urban. Dar pentru acestia orice motiv este unul valabil pentru a arunca cu scârnă pe reverul hainei de primar.

Un alt motiv de a arunca in derizoriu activitatea primarului Robu l-a reprezentat asa-zisul scandal al palmierilor. Pe perioada verii, pentru a da un aer estival localitatii, Primaria a decis amplasarea unor arbusti tropicali. De aici, potopul! Rauri-rauri de fiere au curs pe Internet, cu injurii si acuze la adresa lui Robu. Ce a facut de fapt acesta? Pai daca iarna impodobim brazii, primarul a decis ca si vara sa avem parte de o mica bucurie. Gaşca a reactionat in stilul caracteristic. Nu e bineeee!, au urlat ei la unison. Da, intr-adevar, orice incercare de a da un aer respirabil orasului nostru trebuie combatuta cu indarjire. Vai-vai!

In cea ce priveste supararea gagautilor bahici de larga anvergura judeteana, Robu a luat o echipa de fotbal din Liga a 2-a si a dus-o in elita fotbalului romanesc. Probabil ca acestia ar fi preferat neimplicarea autoritatilor, pentru a se cantona in continuare in frustrarile atat de caracteristice lor. Doar ca atat de injuratul domn Robu a reusit sa o aduca acolo sus. Suparare mare, alt motiv de atacuri la persoana primarului. Asta da motiv de suparare! Cica Poli nu ar mai fi Poli, ca ar fi Recas. In logica atat de incurcata a acestor domni, mult mai acceptabila a fost o echipa sosita de la Bragadiru decat una adoptata de la Recas! Si aceasta in conditiile in care sunt sanse enorme ca din urmatorul sezon Poli Timisoara sa detina din nou palmaresul, culorile si sa continue sa joace pe "Dan Paltinisanu". Puşcăvită gândire, băieţi!

In fapt, acesti oameni, obisnuiti cu stagnarea atat de caracteristica epocii Ciuhandu, sunt refractari la tot cea ce este nou, la tot cea ce presupune progres. In frustrarile lor, motivate politic de cele mai multe ori, ei ajung sa frizeze patologicul. Totusi, pentru a concluziona, nu poate exista dezvoltare deca nu iti propui obiective măreţe.  Poate ca nu Robu va fi cel care va inaugura prima linie de metrou din capitala Banatului, poate ca nu acesta va da mana cu echipa de fotbal Poli Timisoara, campioana Romaniei, insa el are meritul de a fi pus umarul la initierea unor directii noi de dezvoltare. Eu sper ca dl. Robu sa continue sa fie un personaj politic incomod, capabil de a duce lucrurile pana la capat, spre disperarea frustratilor din cadrul găştii.

Cine îi poartă sâmbetele lui Titu Bojin?

***

In saptamana care se apropie de sfârsit am putut nota cel putin doua tentative extrem de stravezii de executare publica a presedintelui Consiliului Judetean Timis, Titu Bojin. Scopul direct al acestor actiuni a fost punerea intr-o lumina proasta a politicianului Bojin, cel care aspira la un post de vicepresedinte national la congresul social-democratilor, care are loc in acest week-end.  In caz de reusita, mai mult ca sigur ca actualul presedinte al CJT s-ar afla in pole-position pentru functia de sef al regiunii Banat, preconizata a se infiinta in urma procesului de descentralizare asumat de actualul cabinet Ponta.

Colegii de la cotidianul debanat.ro au argumentat destul de convingator actiunea fiicei domnului Mocioalca, seful PSD Caras Severin, care vaneaza si el postul de vicepresedinte pentru regiunea banateana. Doar ca o lupta interna de partid nu ar trebui sa implice si Agentia Nationala de Integritate. Tine de un minim respect si de bunul simt in politica. Un al doilea episod de linsaj mediatic l-am inregistrat atunci cand s-a pus problema schimbarii din functie a politrucului Marcel Tolcea, uns ca si director al Muzeului de Arta de catre fosta guvernare pedelista. De retinut faptul ca intreg protestul d-lui Tolcea si a sustinatorilor domniei-sale s-a indreptat exclusiv impotriva persoanei lui Titu Bojin.

Nu are rost aici sa mai discutam argumentele de neam prost (aceleasi de care au facut uz si adversarii din cadrul filialei PSD Timis)  folosite de catre scrobitii aciuati ad-hoc in jurul d-lui Tolcea, care se tot repeta. Vezi apelativele de tractorist, buldozerist, taran, etc, cu care este garnisit Bojin. Cum-necum, acest tractorist-buldozerist a inceput sa miste lucrurile in Timis, cea ce deranjeaza. Este de neinteles protestul lui Tolcea, din moment ce el insusi a avut un mandat politic in fruntea Muzeului. Dar...totul pentru front, totul pentru victorie!

Concluzionand, in lupta interna din cadrul PSD, gruparea Mocioalca/Gorun  isi doreste cu orice pret conducerea regiunii iar dinspre PDL transpare clar dorinta de a nu da ocazia formarii in Banat a unui pol de putere al social-democratilor. Fratie, nene!

Politică românească

***

Mircea Iorgulescu ni-l tămăcește pe bolșevicul Troțki si observațiile acestuia privitoare le România:

Iar la Ploieşti Troţki constatase că în România pînă şi o fîntînă publică fusese nevoită să se supună exigenţelor politice naţionale. Construită în Grădina publică din oraş, fîntîna avea un bazin de fontă ţinut în spate de un Atlas. Mitologicul personaj era, desigur, înfăţişat nud. Cum însă într-o parte a Grădinii publice se găsea sediul partidului conservator, iar în cealaltă sediul celui liberal, statuia lui Atlas fusese construită în aşa fel încît să se poată roti în jurul propriei axe. In funcţie de cine se afla la putere, Atlas era întors cu faţa către guvernamentali şi cu dosul către opoziţie.

Superb! S-a schimbat ceva in rastimpul celor 100 de ani scursi de atunci?