Congresul PDL sau despre produsele expirate ale politicii basescianiste

***

Iata ca s-a intrat in linie dreapta in cea ce priveste congresul PDL, cel menit pentru a lamuri odata pentru totdeauna care este greutatea reala a  centrelor de putere din cadrul PDL. Doi candidati si jumatate si-au anuntat intentia de a candida pentru functia suprema din partid: Emil Boc, Vasile Blaga si Theodor Paleologu. Candidaturi complete, valabile, pot fi considerate doar cele ale actualului premier si cea a fostului ministru de interne. Micul Paleologu, in dulcele lui stil clasic, se gaseste pe lista de candidati in postura de iepure pentru Emil Boc. In ciuda extraordinarei mobilizari mass-media, a unor suculente analize pro si contra PDL, acest congres nu va modifica in nici un caz perceptia generala conform careia acest partid este doar o extensie politica institutionalizata a personalitatii actualului presedinte Traian Basescu.

Emil Boc este marele favorit la functia de presedinte al PDL. Din postura de sef al Executivului, a avut posibilitatea in aceste luni, sa croiasca bugetul in functie de voturile anumitor filiale. Fostul primar al Clujului beneficiaza de sustinerea a mai multor centre de putere din PDL sau formal exterioare partidului. Unii dintre lideri grei ai partidului, printre care Gheorghe Falca, Elena Udrea, Gheorghe Flutur, banda din jurul lui Theodor Stolojan, banda penticostalilor din Cluj dar si presedintele Traian Basescu, si-au declarat deschis sustinerea pentru Emil Boc. Solutia reprezentata de catre actualul premier este convenabila pentru acesti factori de putere deoarece ea nu este una definitiva ci creaza impresia unui provizorat. Cu alte cuvinte, dupa consumarea alegerilor din 2012 sabiile se pot scoate din teaca. De ce este utilEmil Boc pentru Traian Basescu? Pai imi aduc aminte de o replica a lui Gheorghiu-Dej, atunci cand a fost intrebat de ce il tine ca prim-ministru pe Chivu Stoica. "Vezi zidul ala? Daca ii dau ordin lui Chivu sa il darame, o sa intre cu capul in el precum un bou.". Cam la asta se reduce si relatia Basescu-Boc. O sluga umila care nu pune intrebari.

Vasile Blaga este privit ca o speranta de catre toti cei care inca au credinta ca binomul Basescu-PDL trebuie sa functioneze ca un parteneriat si nu pe principiul unei ierarhii feudale de tip vasal-stapan. Din pacate in ultimul timp fostul ministru de interne se gaseste intr-o vizibila scadere de audienta in randurile membrilor cu greutate ai partidului, fenomen cauzat si de mita cvasi-oficiala cu care a miluit contracandidatul sau Emil Boc filialele inca nehotarate. Vasile Blaga se revendica si el de la Traian Basescu,propunand un parteneriat perpetuu cu acesta. Ce nu intelege Blaga (sau se face ca nu intelege) este amanuntul esential ca Basescu nu are nevoie de parteneri ci de supusi. Totusi fostul ministru de interne este portavocea fostilor democrati, ai vechilor baroni ai partidului, in frunte cu Berceanu si Frunzaverde. Multi ii dau in tabara lui Blaga si pe Videanu si Ioan Oltean, insa eu prefer sa vad intai votul deoarece aceste doua fapturi politice au excelat de-alungul vremii printr-o adaptabilitate usor asimilabila tradarii.

Despre Theodor Paleologu nu o sa scriu pe acest blog deoarece penibilitatea lui ma scuteste de comentarii care ar putea fi interpretate ca rezultat al afinitatilor mele liberale. Acest congres va confirma instituirea unui status-quo care va trece partidul de anul electoral 2012. Emil Boc va ramane atat premier cat si presedinte al principalului partid de guvernare. Candidatura lui Vasile Blaga s-a nascut precum un prunc de 5 kilograme dar, pe parcurs, a fost atins de boala rahitismului. Cu toate acestea insa, balanta va fi inclinata de vointa Cotrocenilor. Traian Basescu are nevoie de un partid care sa il ajute sa se perpetueze in viata politica, atat el cat si familia lui, si dupa 2014 si nu isi poate permite sa piarda PDL.

Sanatatea romaneasca condusa de catre "un extremist ungur si un terorist palestinian"

***

Seara, Foodcourt, Iulius Mall Timisoara. Stau la masa impreuna cu sotia in fata unor specialitati culinare grecesti (rahat, tot fast-food este). O masa mai la stanga doi domni si o doamna  discuta aprins despre starea grava in care se gaseste Sanatatea romaneasca. Bag de seama ca sunt medici, discuta intr-un limbaj foarte greu inteligibil pentru profani. Dar se discuta si despre salariile mizerabile, baza materiala absolut precara si despre extremism si terorism.

La un moment dat, unul dintre cei doi domni spune sententios "ce sa te astepti de la un minister condus de catre un extremist ungur si un terorist palestinian?"  Referirea directa cred ca ii viza pe Cseke Atilla si Raed Arafat. Marturisesc ca aceasta asociere nu am facut-o niciodata in mintea mea, de aceea am fost surprins sa o aud din gura unui posibil angajat al Ministerului Sanatatii. Va dati seama cat de grava este situatia din acest sistem daca pana si oameni care sunt parte a lui au ajuns sa vada conspiratii la cel mai inalt nivel de decizie?

Ma intreb pana unde se va ajunge cu neincrederea romanilor in sistem? Aici nu discutam doar despre Sanatate ci de intreg spectrul institutiilor Statului. Presedintia se regaseste la un minim istoric de incredere, Guvernul este inexistent ca si depozitar al sperantelor de mai bine ale cetatenilor, Parlamentul a devenit cunoscut doar prin prisma motaielile pline de intelesuri ale alesilor. In mod normal acestea sunt conditiile necesare aparitiei in prim plan al miscarilor extremiste. La ce sa ne asteptam pentru viitor? 

Drama complacerii. Despre intelectuali si dezamagiri

***

Panait Istrati. Mai toti cei care a terminat un liceu au auzit cu siguranta de autorul  Ciulinilor Baraganului sau a Chirei Chiralina. Cochetarea acestuia cu bolsevismul sovietic a lasat urme adanci in constiinta intelectualitatii romanesti din prima jumatate a secolului al XX - lea si nu numai. Greu de uitat este implicarea lui voluntara in campania propagandistica sovietica care viza izolarea Romaniei pe plan mondial, dupa consumarea incidentelor teroriste de la Tatar Bunar. Foarte iritat de faptul ca regatul Romaniei ripostase la tentativa de rapt teritorial inspirata de catre bolsevicii sovietici, Istrati isi varsa intreaga manie asupra lui Ionel Bratianu si a regelui Ferdinand, pe care ii considera criminali si despoti.

Dupa consumarea vrajii, in urma unei calatorii in Rusia Sovietica, intelectul lui Istrati incepe sa perceapa adevarul nu numai sentimental ci si senzorial. Patria muncitorilor i se arata in adevarata ei infatisare, cu mari minusuri, birocratizata, inlemnita intr-un proiect iluzoriu. Reintoarcerea la Paris a scriitorului il pune pe acesta intr-o dilema greu de rezolvat; sa spuna adevarul gol-golut despre patria sovietelor sau sa incerce sa nuanteze, sa cosmetizeze o realitate greu de descris celor care nu au trecut dincolo de frontierele URSS? Alege sa astearna pe hartie purul adevar, insa nu pare decis sa il si publice. Cel putin nu inainte de a primi incuvintarea mentorului lui francez, Romain Rolland - un alt tovaras de drum intelectual/idiot al comunistilor, si, poate surpinzator pentru unii, a GPU, politia secreta politica a Rusiei  acelor ani. Un fragment din raspunsul lui Rolland adresat lui Istrati ne edifica asupra mentalitatii acestor oameni, dotati de Dumnezeu cu talent scriitoricesc dar dand zilnic dovada complacerii intr-o situatie morala insalubra.

"Scrisorile adresate GPU-ului sunt perfecte,le aprob in intregime.(Istrati cerea voie GPU sa critice Uniunea Sovietica!)  (...) Nu poti, nu trebuie sa le publici in acest moment (amintirile din patria sovietica), nici mai ales sa lasi sa le publice Boris Souvarine sau prietenii lui Victor Serge. (ambii comunisti expatriati deoarece sustineau cauza trotkista). Asta ar fi o ingrozitoare lovitura de maciuca prin care nenorocitii ar lovi intreaga Rusie, avand iluzia ca zdrobesc putreziciunea. Aceste pagini sunt sfinte (manuscrisul lucrarii de mai tarziu "Spovedania unui învins"). Ele trebuie pastrate in arhivele Revolutiei eterne. Te iubim inca si mai mult, te veneram pentru ca le-ai scris. Dar nu le publica! Nu ar folosi cu nimic Revolutiei ci reactiunii europene, careia opozitionistii ii fac joculorbeste."

Vi se pare ca s-a schimbat ceva in mentalul acestor oameni, de-alungul a aproape un secol? Eu sunt sigur ca nu. Operati niste modificari de nume, inlocuiti "revolutia" cu neosul "sa traiti bine" si veti afla reflexele comportamentale care tin alaturi de o cauza urata de marea majoritate a romanilor un grup de intelectuali majori, unii cu opera recunoscuta pe plan european. Ei chiar asa rationeaza,exact in acesti termeni,poate chiar in aceste expresii. Mai sunt intelectualii angajati politic, depozitarii tezaurului de cunostiinte ale unei natiuni? E o simpla intrebare pe care o adresez voua, celor care parcurgeti acest text. Eu imi permit sa tin raspunsul meu doar pentru mine.

Țațism,WikiLeaks, americani si români

***

Inca de la inceputul marilor dezvaluiri marca WikiLeaks marturisesc ca am fost reticent in fata avalansei de cablograme diplomatice americane deversate pe diferite canale in mass-media internationala. Multi au considerat ca prin aportul organizatiei nonguvernamentale condusa de catre Julian Assange, s-a ajuns la o reflectare mult mai realista a evenimentelor care au avut loc deja in lume, a mecanismelor, a cauzelor, a pozitiilor clare sau voalate,exprimate deschis sau ascunse  marelui public de catre principalii actori ai lumii in care traim.

Parerea mea este ca WikiLeaks este doar o iluzie abil intretinuta de catre forte guvernamentale nu doar din Statele Unite ci din mai multe tari. Este atat un instrument de presiune cat si un mijloc de comunicare cu cei interesati de mersul afacerilor globale. Iata ca dupa mai multe amenintari, a venit si randul tarii noastre sa isi ia portia de Wikileaks. Numai ca, pe langa confirmarile unor teorii deja expuse in fata cititorilor acestui blog (complicitatea Basescu - Geoana, formalismul conflictului dintre PSD si Traian Basescu, etc), cablogramele diplomatice americane expediate de la Bucuresti, ne arata ca si americanii sunt predispusi aceluiasi tip de țațism, de barfa de cancelarie exact precum politicienii nostrii. Nu vad nici cea mai mica diferenta dintre iesirile publice ale unui presedinte precum Traian Basescu si continutul telegramelor facute publice de catre WikiLeaks.

Informatiile care transpar din cuprinsul lor sunt culese fie din presa avida de senzational, fie simple zvonuri cu ceva aroma de posibil adevar. Ori cei care practica acest gen de culegere de informatii sunt totusi cetateni americani, reprezentantii celei mai puternice democratii din lume. Singurul aspect interesant reliefat de publicarea acestui set de cablograme il reprezinta tragicul spectacol al preumblarii marimilor publice romanesti pe la ambasada americana, ca sa se de-a in gat unul pe altul la stapanirea de la Washington. Penibil spectacol, tragici actorii! De la politicieni pana la ziaristi cu staif, toti au dat cu subsemnatul in fata reprezentantilor din Romania ai Unchiului Sam.

Care mai este deosebirea dintre Serghei Kavtaradze si Nicholas Taubman? Poate doar epoca, generatiile care ii despart si faptul ca reprezinta imperii diferite. In rest, aceeasi Marie cu alta palarie.Acum vreo trei saptamani am terminat de citit o carte interesanta, semnata de catre un laureat al Premiului Pulitzer, Tim Weiner.Titlul ei? CIA - o istorie secreta. Concluzia autorului? CIA este o organizatie costisitoare, periculoasă, profund disfuncţională şi depăşită strategic. Si mai practica cu mult succes țațismul, ca mijloc de comunicare oficiala, am adauga noi.

Mutu si luxemburghezii

***
Intrebare: De ce este important pentru noi meciul dintre selectionata Romaniei si cea a Luxemburgului?

Raspus: Pentru ca Mutu are din nou sansa de a bate un ospatar. :)

Totusi, hai Romania!

Sindicalismul obscen

***

Romania este tara in care liderii centralelor sindicale huzuresc mai ceva decat nababii orientali din epoca lor de glorie. Intr-o nesimtita contradictie fata de conditiile tot mai grele de trai cu care se confrunta cei pe care, cel putin teoretic, ii reprezinta, acesti oameni au facut din functia detinuta la nivel de sindicat o sursa inepuizabila de venituri necuvenite. Nu exista lider de confederatie sindicala din Romania care sa nu aiba in conturile personale sau ale familiei cel putin 200000 de euro, viloace de prost gust sau niscaiva proprietati. Este de aplaudat actiunea DNA de a lua la puricat marile averi dobandite in exercitiul functiei de catre sindicalistii de frunte ai tarii, cu toate ca eu sunt ferm convins de faptul ca avem de-aface atat cu o actiune de PR (anticoruptia atat de mult trambitata) dar si cu un mijloc de a le arata pisica celor care misca in front si (inca) mai doresc sa organizeze miscari de strada intr-un an preelectoral precum 2011.

Liderii de sindicat din Romania par a-si fi facut din chipul lui Jimmy Hoffa o adevarata icoana, in dauna unor adevarati sindicalisti precum Samuel Gompers, sa zicem. Totul se rezuma la bani, inclusiv rezultatele negocierilor cu guvernul. Mai inchide ochii Guvernul la un spert gras, mai dispare un miting din agenda sindicala. Simplu,eficient si profitabil, atat pentru Stat cat si pentru cefele late din fruntea sindicatelor. Modelul Miron Cosma, cel al sefului de sindicat popular printre cei din bransa lui, pare a fi abandonat cu totul de catre oamenii momentului. Vremea sindicalismului romantic, al principiilor, a luptei reale cu guvernul, pare a fi apus pentru totdeauna. Noua/vechea garnitura de lideri rezuma totul la intrebarea "mie ce-mi iese de aici?"

Exista oameni de afaceri care, in ani de zile de activitate corecta, platind Statului si ultimul banut din impozitele datorate, nu au reusit sa stranga in conturi 100.000 de euro. In schimb niste sindicalisti, baieti descurcareti, dintr-un salariu de 3000-4000 de lei, au strans in 3-4 ani peste 200.000 de euro. Aici este nevoie de interventia rapida a organelor Statului. Trebuiesc controlate la sange averile impresionante stranse de catre atat de obiditii nostrii sefi bugetari. Cu probe, ei trebuiesc condamnati la inchisoare cu executare. Si aici nu discutam doar de sindicalisti ci si de cei din Vama, cei din Magistratura, care incalca legea la fiecare pas, adunand in umbra ei averi imense.

Din tot ce am scris aici va rog sa nu trageti concluzia ca as avea ceva cu sindicatele. NU. Intr-o tara normala rolul lor de reglaj social este binevenit. Ma refer punctual la cei care au profitat material de pe urma functiei sindicale, facand trafic de influenta. La nivel local au aparut lideri de sindicat adevarati, curati, adevarati aparatori ai drepturilor salariatilor. E timpul ca ei sa faca un pas in fata, sa ii treaca in rezerva pe cei care compun actuala garnitura de lideri sindicali, care au devenit total necredibili in ultimii ani.

Recunoasteti retardatul?

***

Acest geniu al actualei guvernari, acest luceafar al comunicarii nonverbale, acest print al onomatopeelor, ne-a incantat luni intregi si continua si in zilele noastre sa ne incante cu angelica-i prezenta pe micile ecrane. Adversar declarat al pelicanilor radiofonici, acest politician (na, deja al doilea indiciu!) ne reaminteste zilnic de legatura intrinseca existenta intre el, ca apartinator al regnului animal,si un bou, de exemplu. Cin' sa fie, cin' sa fie? Astept raspunsurile voastre.