***
Panait Istrati. Mai toti cei care a terminat un liceu au auzit cu siguranta de autorul Ciulinilor Baraganului sau a Chirei Chiralina. Cochetarea acestuia cu bolsevismul sovietic a lasat urme adanci in constiinta intelectualitatii romanesti din prima jumatate a secolului al XX - lea si nu numai. Greu de uitat este implicarea lui voluntara in campania propagandistica sovietica care viza izolarea Romaniei pe plan mondial, dupa consumarea incidentelor teroriste de la Tatar Bunar. Foarte iritat de faptul ca regatul Romaniei ripostase la tentativa de rapt teritorial inspirata de catre bolsevicii sovietici, Istrati isi varsa intreaga manie asupra lui Ionel Bratianu si a regelui Ferdinand, pe care ii considera criminali si despoti.
Dupa consumarea vrajii, in urma unei calatorii in Rusia Sovietica, intelectul lui Istrati incepe sa perceapa adevarul nu numai sentimental ci si senzorial. Patria muncitorilor i se arata in adevarata ei infatisare, cu mari minusuri, birocratizata, inlemnita intr-un proiect iluzoriu. Reintoarcerea la Paris a scriitorului il pune pe acesta intr-o dilema greu de rezolvat; sa spuna adevarul gol-golut despre patria sovietelor sau sa incerce sa nuanteze, sa cosmetizeze o realitate greu de descris celor care nu au trecut dincolo de frontierele URSS? Alege sa astearna pe hartie purul adevar, insa nu pare decis sa il si publice. Cel putin nu inainte de a primi incuvintarea mentorului lui francez, Romain Rolland - un alt tovaras de drum intelectual/idiot al comunistilor, si, poate surpinzator pentru unii, a GPU, politia secreta politica a Rusiei acelor ani. Un fragment din raspunsul lui Rolland adresat lui Istrati ne edifica asupra mentalitatii acestor oameni, dotati de Dumnezeu cu talent scriitoricesc dar dand zilnic dovada complacerii intr-o situatie morala insalubra.
"Scrisorile adresate GPU-ului sunt perfecte,le aprob in intregime.(Istrati cerea voie GPU sa critice Uniunea Sovietica!) (...) Nu poti, nu trebuie sa le publici in acest moment (amintirile din patria sovietica), nici mai ales sa lasi sa le publice Boris Souvarine sau prietenii lui Victor Serge. (ambii comunisti expatriati deoarece sustineau cauza trotkista). Asta ar fi o ingrozitoare lovitura de maciuca prin care nenorocitii ar lovi intreaga Rusie, avand iluzia ca zdrobesc putreziciunea. Aceste pagini sunt sfinte (manuscrisul lucrarii de mai tarziu "Spovedania unui învins"). Ele trebuie pastrate in arhivele Revolutiei eterne. Te iubim inca si mai mult, te veneram pentru ca le-ai scris. Dar nu le publica! Nu ar folosi cu nimic Revolutiei ci reactiunii europene, careia opozitionistii ii fac joculorbeste."
Vi se pare ca s-a schimbat ceva in mentalul acestor oameni, de-alungul a aproape un secol? Eu sunt sigur ca nu. Operati niste modificari de nume, inlocuiti "revolutia" cu neosul "sa traiti bine" si veti afla reflexele comportamentale care tin alaturi de o cauza urata de marea majoritate a romanilor un grup de intelectuali majori, unii cu opera recunoscuta pe plan european. Ei chiar asa rationeaza,exact in acesti termeni,poate chiar in aceste expresii. Mai sunt intelectualii angajati politic, depozitarii tezaurului de cunostiinte ale unei natiuni? E o simpla intrebare pe care o adresez voua, celor care parcurgeti acest text. Eu imi permit sa tin raspunsul meu doar pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu