Greseli strategice cu bataie lunga

***

Invalidarea trecutului referendum nu a insemnat doar o palma data cu sete peste obrazul brumei de democratie din tara noastra. Din pacate, odata cu implicarea directa a cancelariilor occidentale in sprijinirea fara rezerve a lui Traian Basescu, ideea euro-atlantica si acceptabilitatea unei societati bazate pe principiile statuate in practica politica de sorginte occidentala, pierde mult din atractia anterioara. Pentru ca in Romania acestor luni nu am avut parte de o confruntare intre adeptii euro-atlantismului si cei ai Rasaritului imediat.

Nu. Am avut doar o inclestare teribila intre doua tabere politice care ambele se revendica din traditia democratica europeana. Subiectul Rusia/China nu a fost niciodata adus in discutie. A fost o batalie politica data intre limitele fixate de practica politica unanim acceptata in Uniunea Europeana. Din pacate, cea ce s-a intamplat la Bucuresti a fost gresit receptat in capitalele occidentale, cel mai adesea din cauza canalelor de comunicatie virusate de catre adeptii lui Traian Basescu. Prin intermediul stipendiatilor de serviciu ai Institutului Cultural Roman sau ai Serviciului de Informatii Externe, s-a acreditat ideea unei confruntari directe dintre fortele proocidentale si cele tributare Moscovei. Curios este faptul ca aceasta aberatie chiar a prins in mintea unor oficiali de rang inalt din Statele Unite sau Germania.

Daca parcurgem cablogramele Ambasadei SUA de la Bucuresti, publicate de WikiLeaks, ne putem da seama de ce Statele Unite insista sa il sustina pe Traian Basescu. Achizitiile de materiale militare ale Romaniei de pe piata americana vor insemna multe miliarde de dolari in cativa ani. Un potential client trebuie aparat. Interesele reale ale Germaniei sunt tot de natura comerciala, Romania devenind o piata foarte buna pentru bunurile produse in aceasta tara sau avand ca si poarta de intrare in Uniunea Europeana tocmai porturile germane. Romania lui Traian Basescu nu a facut nimic pentru ai apara pe producatorii autohtoni in fata valului de importuri care inunda Romania in ultimii ani. 

Tagic este ca aceste luari de pozitie, care nu reprezinta altceva decat niste imixtiuni grosolane in politica interna a statului roman, nu fac altceva decat sa netezeasca asperitatile existente pana acum in relatiile romano-ruse. Romanii se vor uita mult mai rezervati la asa-zisa democratie occidentala si vor privi mai binevoitori catre Rasarit. In ultimii treizeci de ani de comunism in Romania, niciodata Uniunea Sovietica nu a intervenit atat de brutal precum au facut-o SUA si Germania, in treburile interne, in favoarea unuia sau al altuia dintre competitorii politici. Sa ne aducem aminte de Constantin Parvulescu, cel care a testat apele din PCR la Congresul al XII - lea, la ordinul discret al Moscovei. Totul s-a oprit in acea sala. Respect...? Democratie..? Da, dar nu pentru catei!

Mi-e jena!

***

Imi este jena de tot cea ce se intampla acum in politica romaneasca. Atmosfera a inceput sa devina tot mai pestilentiala. Aruncatul cu scarna in fata preopinentului politic a devenit sport national. O increngatura invizibila de interese determina intretinerea unei crize politice din care doar cetateanul iese in pierdere. Este jenant sa mai scrii despre acest domeniu. Dragi politicieni cocotati in varful puterii, din postura mea de cetatean indignat si disperat nu pot sa va urez decat o sincera:

Cu indoita scarba

GM

USL, stai jos, ai nota 4. Data viitoare sa vii cu temele facute!

***

Observ ca exista destul de multi  oameni - inteligenti de altfel -  care inclina sa acuze intreg corpul electoral romanesc pentru nereusita relativa a referndumului de duminica, 29 iulie. Acest fapt constituie o prostie, cu toate ca, dupa cum am spus mai sus, cei care exprima direct sau voalat aceasta opinie nu sunt in nici un caz oameni prosti. Nu dragii mei, si in acest caz poporul si-a facut constiincios datoria. Doar ca cei care trebuiau sa maximizeze importanta politica a rezultatului referendumului nu prea si-au facut treaba.

Inca o data politicienii care trebuiau sa preia forta mesajului de schimbare dat de catre patura constienta din punct de vedere civic a societatii romanesti, au preferat sa astepte ca doar poporul sa rezolve principala problema a Romaniei, Traian Basescu. Nimic mai pagubos! In ultimele doua zile am putut constata cat de inept s-au comportat strategii de campanie ai USL si cat de dezinteresati au fost edilii de acest referendum. Ori, stati asa, USL chiar are cel mai mare numar de primari din Romania. Avand guvernarea in propriile maini, avand la dispozitie Ministerul Administratiei si al Internelor, beneficiind de aportul stiintific al Institutului National de Statistica, acesti domni nu au reusit sa armonizeze listele electorale permanente cu realitatea demografica existenta de facto in tara noastra! Cred ca este un blestem aruncat asupra celor care nu impartasesc valorile basismului manifest, si anume acela de a fi reprezentati politic de niste eunuci.

USL s-a comportat lamentabil in pregatirea acestui plebiscit. Nu a reusit sa scape de imaginea cuplului Iliescu-Nastase, contrapus mai intotdeauna, interesat, unui Traian Basescu, care a ramas acelasi animal politic speculant, capabil de a trage foloase din orice gafa a adversarilor sai. Paradoxal, Traian Basescu se gaseste de mult timp pe topoganul politicii romanesti. Steaua lui a apus sau este foarte aproape de a apune. Este de batut in orice confruntare serioasa. Se pare insa ca USL nu prea doreste sa il inlature pe Basescu sau - de ce ne-am mira oare? - sunt prea idioti pentru a reusi cu adevarat acest lucru. Personal raman cu un gust amar deoarece s-a ratat o buna sansa de a scapa de Basescu. Dar viata merge inainte, cu toate ca flacara sperantei scade in intensitate. Poate se doreste exact acest lucru...?

Momentul zero in politica romaneasca

***

In urma cu vreo zece ani era la moda sa se vorbeasca despre un asa-zis moment zero in fotbalul autohton. Ce se intamplase? Pai se furase atat de mult in perioada premergatoare, de la titluri de campioana, jucatori, constiinte de arbitrii incat mercurialul urcase prea mult iar valoarea competitiei interne pe plan european era nula. Atunci adunarea inteleptilor din Liga lui Mitica a decis ca deja este prea mult si ar trebui sa lasa asa, de primenire, ca macar cateva campionate sa plece la drum fara ca echipa castigatoare sa fie cunoscuta chiar din startul competitiei. Ca pana la urma s-a dus dracului toata aceasta intelegere, deja reprezinta o alta discutie.

 

De un moment zero avem nevoie si in politica romaneasca. In acesti ultimi ani am trait momente penibile, pe care nu are sens sa le reproduc aici. Beneficiind de prezenta la Cotroceni a unui presedinte obisnuit mai mult cu tangajul unei nave si cu whiskey-ul baut de dimineata, in loc de cafea, Romania s-a afundat tot mai mult intr-o prapastie din care foarte greu va mai reusi sa iasa. Nu exista solutii magice, nu exista formule castigatoare ab initio, dar de undeva trebuie sa se inceapa. Referendumul de azi se poate constitui intr-un asemenea moment. Daca societatea romaneasca este destul de matura astfel incat sa fie in stare sa isi genereze, pentru intaia data, anticorpii in fata infectiei Basescu, tara aceasta mai are o sansa. Daca romanii vor iesi la vot, indiferent de optiunea pe care si-au insusit-o, acest fapt ar insemna ca deja avem germenii unui civism care, tradus in actiune, ne-ar da dreptul la Speranta. In schimb, daca cetatenii acestei tari vor sta in case, baruri, stranduri, cu burtoiul imbacsit de bere, spunand ca pe ei nu ii iintereseaza ce se intampla, atunci chiar ne meritam soarta ca si natiune.

Democratia nu este un dat! Democratia - si mai ales cea participativa - necesita implicare civica. Este nevoie de cetateni constienti, informati, capabili de a discerne lucrurile pozitive de cele negative. Ori apelul la boicotarea referendumului de azi, facut de cercurile politice din jurul lui Traian Basescu, se traduce doar prin suntarea actului democratic-constitutional al plebiscitului in favoarea ragaitului bahic. Nimic nou, ar spune unii. Da, dar avem nevoie de un moment zero, mai tineti minte? Referendumul de azi reprezinta si un test al maturitatii societatii romanesti. Ce alegem? Implicarea civica sau ragaitul bahic basescian?

Viralul finalului de campanie: Nu mi-e frică de Beau-Beau!

Un viral care face cat o duzina de discursuri politice. Avem aici comprimata esenta anilor de mandate prezidentiale ale lui Traian Basescu. In tot acest rastimp romanilor li s-a devoalat adevarata personalitate a celui care, prin credulitate, neatentie sau prostie, l-am pus in fruntea tarii. Duminica o sa ii spunem ADIO.

Nu mi-e frică de Beau-Beau!

Cînd poporul nu-i cuminte

Guvernanţii-n cap îi dau

Şi vor să-l înveţe minte

Stai că vine-acum Beau-Beau....

Oare câte conturi are

Cîţi bani şi-o fi tras Beau-Beau

Cîte case are oare

Cum o arăta Beau-Beau?

Hei, Hei, Hei....

Nu mi-e frica, nu mi-e frica de Beau-Beau

Nu mi-e frica, nu mi-e frica de Beau-Beau

Nu mi-e frica, nu mi-e frica de Beau-Beau

Nu mi'e frica, nu mi'e frica de Beau-Beau

Nu mi'e frica de Beau-Beau

Unii spun că pe-a lui masă

Mii de sticle goale stau

Că de ţară nu-i mai pasă

Nu mi-e frică de Beau-Beau

Oare cîte stele are

Pe umerii lui Beau-Beau

La cîţi ne-a făcut dosare

Curiosul de Beau-Beau?

Hei, Hei, Hei....

Nu mi-e frica, nu mi-e frica de Beau-Beau

Nu mi-e frica, nu mi-e frica de Beau-Beau

Nu mi-e frica, nu mi-e frica de Beau-Beau

Nu mi-e frica, nu mi'e frica de Beau-Beau

Nu mi-e frica de Beau-Beau

Noi acum vă dăm de veste

Celor care v-aţi speriat

Că Beau-Beau e-o glumă proastă

Nici măcar n-a existat

Oare ce şanse mai are

Să ne sperie Beau-Beau

Ce ne mai opreşte oare

Să i-o spunem toţi pe şleau?

Hei, Hei, Hei....

Nu mi-e frică de Beau-Beau

Nu mi-e frică de Beau-Beau

Nu mi-e frică de Beau-Beau
Nu mi-e frică de Beau-Beau

Nu mi-e frică de Beau-Beau

Nu mi-e frică de Beau-Beau
Nu mi-e frică de Beau-Beau...

Perversitatea mesajelor disimulate probasiste

***

Acum ceva timp, pe acest blog, luam apararea unui proiect politico-ideologic numit Romania Liberala. Am considerat ca este vorba de un nou suflu in miscarea liberala, o incercare laudabila de a ancora liberalismul  mioritic in principiile conservatorismului modern. Continui sa cred ca PNL are nevoie de o asemenea miscare de revitalizare ideatica insa mi-am pierdut increderea in oamenii care scriu in numele Romaniei Liberale. 

Un domn din boardul site-ului Romania Liberala, fost prieten pe Facebook, scrie negru pe alb, ieri, intr-o postare absolut penibila: Suntem mulţi români care nu avem de gând să ieşim la referendum. Avem motive diferite: unii dintre noi nu vor să gireze abuzurile USL, alţii nu vor să piardă vremea cu politica în vacanţă, alţii, vor să îl ajute pe Băsescu să rămână preşedinte, alţii sunt pur şi simplu scârbiţi de felul actual de a face politică. Jegoasa exprimare, cretina idee! Putem intelege de aici ca respectivul ins, membru cu acte in regula al PNL, sustine nici mai mult nici mai putin decat neparticiparea cetatenilor la decizia politica. Ori acest fapt se cam bate cap in cap cu conditia de liberal. Faptul ca respectivul vorbeste in numele intregii turme care isi propune sa nu participe la referendumul de duminica, imi spune ca el deja se recunoaste in conditia de sustinator de facto al presedintelui suspendat, Traian Basescu.  

Cateva fraze mai jos domnul respectiv vorbeste cu subiect si predicat despre boicotarea referendumului.  Ori acest lucru poate reprezenta o optiune respectabila in conditiile in care nu iti mai asumi si conditia de membru de partid. Pentru ca insigna de partid reprezinta si o obligatie si anume aceea de a nu merge in continuu impotriva formatiunii politice la care ai aderat de buna voie. Ori Romania Liberala, si mai ales tanarul si inteligentul Bogdan Duca, pare ca si-a facut un scop in sine din a ataca politica PNL in orice imprejurari. 

Daca ai o facultate terminata la zi, este absolut imposibil sa nu gasesti argumente pentru atacarea oricarui om politic sau formatiune politica din lumea aceasta. Doar ca aici intervine si un anumit gen de autocenzura. Este sau nu momentul oportun pentru criticarea  deciziilor care vin de la varful partidului? Personal am criticat de multe ori PNL si conducerea de partid atunci cand am considerat ca s-a gresit. Insa, in momentul in care se da o lupta pe viata si pe moarte cu un sistem scelerat si autist precum cel reprezentat de catre Traian Basescu, este mai bine sa taci, daca tot nu iti asumi pozitia partidului din care faci parte. Aceasta ar reprezenta o minima forma de decenta.

Socul normalitatii. Crin Antonescu la Cotroceni

***

Intre alte caracteristici de caracter, noi, romanii, o avem si pe aceea de a obisnui destul de rapid cu raul, cu lucrul stramb facut, cu jumatatile de masura, pe principiul ca ne-om descurca noi si asa. Numai tinand cont de modul acesta de a gandi, putem sa realizam mecanismul prin care un presedinte rau, precum Traian Basescu, a reusit sa se insurubeze in fruntea tarii, fara ca cetatenii de bun simt sa opuna cea mai mica mica forma de rezistenta civica. Opozitia reala s-a facut de catre presa poate mai mult decat de politicieni sau de societatea civila, atat de militarizata in ultimul timp.

Obisnuiti fiind cu raul, am uitat ca mai exista si bine pe lumea aceasta. Intoxicati de prezenta in spatiul public a unui presedinte care prezenta mult prea multe tare comportamentale pentru a nu ne pune intrebarea legitima "ce dracu cauta asta la Cotroceni?" nu am realizat ca alternativa exista si asteapta doar momentul pentru a se manifesta deplin. Am vazut starea de normalitate la resedinta presedintelui Romaniei! Lucru de neimaginat in mandatul lui Traian Basescu! Am vazut un Crin Antonescu normal, cu un discurs adecvat unui sef de stat, vorbind cu masura si cu tact, raspunzand si intrebarilor de tip soparla, fara sa il intrebe pe reporter ce mai fac fratii Paunescu si cate banci au mai devalizat acestia in ultimul cincinal. Neavand exercitiul normalitatii, pentru multi dintre noi a fost socant sa constate ca exista si o alta tipologie de presedinte, cadrabila Constitutiei Romaniei, cea care prevede in mod expres principiul separatiei puterilor in stat.

Privind la maniera in care Crin Antonescu s-a raportat in aceasta seara la functia de presedinte al Romaniei, nu pot sa nu imi exprim inca o data regretul ca acesta nu a ajuns presedinte din 2009. Fata de un Traian Basescu obosit (unii inca sustin ca este si bolnav), vivacitatea intelectuala a lui Antonescu a avut un efect tonic. O declaratie de principii clara, concisa, directa, fara onomatopeele si ticurile verbale care au caracterizat iesirile publice din ultima vreme ale lui Traian Basescu. In aceasta seara l-am vazut la Cotroceni pe viitorul presedinte ales al Romaniei. Profilul de presedinte aratat de Antonescu vine ca o manusa pentru o tara vlaguita de prezenta lui Traian Basescu in functia de sef de stat. Cred ca de aceasta data a sosit vremea pentru normalitate.Doamne ajuta!