A murit Gary Moore!

***
O alta legenda ne-a parasit in aceste zile. Gary Moore, extraordinarul bluesman, omul in mainele caruia chitara putea sa planga sau sa rada, a spus adio acestei lumi, in somn, intr-un hotel din Spania. Irlandezul, care a facut parte de-alungul vremii din trupe ca Thin Lizzy sau Skid Row, care a a colaborat cu superbandul Travelling Wilburys, a fost detinatorul unui uluitor stil de a vraji chitara electrica. In iulie 2010 a concertat la Bucuresti. Din pacate nu am reusit sa ajung la acel concert, desi mi-am dorit enorm acest lucru. Legendele dispar iar noi imbatranim. Nedreapta e viata!

De ce cred in Uniunea Social-Liberala

***

Nu vreau sa intru aici in amanunte despre ce ar trebui sa fie si ce ar trebui sa faca aceasta noua constructie politica numita Uniunea Social Liberala. Au facut-o Codrin Scutaru si Iulia Huiu si va invit sa parcurgeti aceste postari deoarece in ele regasim principiile care ar trebui sa stea la baza acestei aliante politice, mijloacele si directiile de actiune in vederea depasirii de catre tara noastra, a conditiei de cenusareasa a Europei.

Romania s-a afundat, in acesti din urma ani ai regimului Basescu, intr-un marasm general, care a cuprins intreaga societate romaneasca, de la economic pana la politic. Determinant pentru amploarea crizei pe care o traverseaza in acest moment tara noastra, a fost atitudinea miserupista a guvernului in decisivul an 2009. In locul unor actiuni proactive, care sa vizeze stimularea economiei, cabinetul Boc s-a marginit sa ia unele masuri expeditive (impozitul forfetar este doar un exemplu) in vederea unei iluzorii cresteri a colectarilor la bugetul de stat. Nu s-a luat nici o masura logica pentru cresterea sau macar mentinerea fluxului de capital reinvestit in economia romaneasca. Actualele blocaje financiare isi au sorgintea si in aceasta lipsa de viziune strategica.

Din postura mea de liberal conservator, imi este foarte usor sa critic ab initio constituirea acestei noi constructii politice. Insa, din mai multe motive, nu o voi face. Primul si cel mai insemnat dintre aceste motive ar fi cel de ordin ideologic. Am auzit deja prea multi puritanisti ideologici care, in mod interesat, critica aceasta amalgamare social-liberala. Ei gresesc! Statul liberal minimal, visat de parintii acestei ideologii din epoca Luminilor este o iluzie, la fel ca si comunismul lui Marx si Engels. Doar in teorie el este functional. Hayek si von Mises ne-a demonstrat de mult ca singura organizare functionala a liberalismului  este cea neoliberala. Ori neoliberalismul comporta si o importanta componenta sociala. Desi sufleteste sunt mai apropiat de statul minimal al clasicilor liberalismului, ratiunea imi spune ca el nu ar fi functional in conditiile particulare din Romania.

Un al doilea motiv pentru care salut aparitia Uniunii Social-Liberale este acela ca, in acest moment tara noastra are nevoie de o alternativa reala, puternica, predictibila, la actuala stare de fapt. In conditiile in care, in 2012 vom avea alegeri parlamentare iar pe presedintele republicii il cheama Traian Basescu, ne putem astepta oricand la o fraudare masiva a intentiei de vot a romanilor.  Opozitia trebuie sa vorbeasca aceasi limba, daca se poate cu aceeasi voce.

Regimul Basescu este unul corupt pana in maduva oaselor. Lucruri bune nu se pot astepta din partea actualei majoritati politice formata din PDL, UDMR si UNPR. Alternativa este mai necesara ca niciodata. Urmeaza ca liderii politici ai opozitiei sa ii convinga pe romani de necesitatea schimbarii. Aaaa...Mai este un motiv pentru care salut aceasta alianta; astfel se da cu tifla celor care spuneau ca PNL, fara Valeriu Stoica, este incapabil de constructii politice majore. Sssssst!

Now means now!

***
Daca cineva mai avea indoieli in privinta faptului ca nu este deloc rentabil sa fi dictator (nu importa tara) de partea Statelor Unite ale Obamei, pardon, Americii, purtatorul de cuvant al Casei Albe, Robert Gibbs vine sa le ucida si ultimele convingeri. In ultima conferinta de presa acesta a marsat pe doua expresii pline de sens in cea ce il priveste pe detestatatul autocrat al Egiptului, Hosni Mubarak:  el ar trebui sa arate "exactly who he is" si, mult mai biciuitoarea pentru urmasul faraonilor "now means now".

Daca americanii nu stiau inca cine este Hosni Mubarak, aceste ultime doua saptamani au avut darul sa le limpezeasca vederea, cu siguranta. Sau, poate ca era mult mai simplu sa intrebe in tara piramidelor, in stanga si in dreapta, despre perceptia populara asupra octogenarului lider egiptean. Din declaratiile domnului Gibbs reiese nerabdarea Statelor Unite de a scapa de dictator devenit o piatra de moara agatata de gatul administratiei Obama. Declaratia televizata de acum doua seri, a presedintelui Mubarak nu a avut darul de a linisti spiritele in tara. Dimpotriva,amanarea deznodamantului acestei crize a facut ca tot mai multi egipteni sa traiesca o stare de angoasa galopanta. Recentele confruntari dintre sustinatorii si adversarii lui Mubarak , care s-au soldat cu victime, poate sa indice si o ruptura in cadrul societatii egiptene.

In acest cadru nu trebuie sa ne mai mire acceptabilitatea de care pare sa se bucure in acest moment pana si o organizatie islamista integrista, precum Fratia Musulmana, in cadrul Departamentului de Stat.  Purtatorul de cuvant al acestei institutii, P.J. Crowley a afirmat ca "the hardline Muslim Brotherhood is a fact of life in Egypt and might play a role in the nation's transition." Interesant! Cu alte cuvinte americanii sunt gata sa inchida ochii in favoarea Fratiei Musulmane, doar sa vina dracului tranzitia aia de la regimul Mubarak catre...catre ce? Din pacate nici in acest din urma ceas, Statele Unite nu au nici o strategie clara pentru Egipt. Aud atatia analisti care o tot dau cu legatura indisolubila dintre armata egipteana si Statele Unite. Oare chiar asa stau lucrurile?

In anii '90 Egiptul a luat hotararea de a inlocui treptat tancurile de productie sovietica T-55 si T-62, invechite si imposibil de upgradat, cu modernele M1A1 Abrams. Americanii s-au grabit sa le vanda egiptenilor aproape 1000 de bucati, dar, atentie, fara kitul de blindaj din uraniu saracit, asa numitul depleted uranium armor. Pai unicitatea acestui tanc, avantajul lui strategic consta tocmai in aceasta armura. Atat in primul razboi din Golf cat si in cel de-al doilea, nici un proiectil tras de catre irakieni nu a reusit sa strapunga acest blindaj neortodox. Oare sa nu aibe incredere americanii in armata egipteana?

Prea multe javre ordinare in tara asta!

***
Sa fim sinceri cu noi insine; referitor la circul actual din aceasta tara, noi, romanii, nici nu meritam mai mult. Cu cea ce ne confruntam noi acum, cu aceasta situatie care pare fara iesire, cu disperarea oamenilor pentru a razbi in ziua de maine, cu nesimtirea din partea guvernantilor, pe care o constatam zi de zi, ora de ora, cu sentimentul neimplinirii plenare, cu menajeria din fruntea tarii, noi romanii am decis sa coabitam. In momentele decisive pentru tara, atunci cand parerea noastra, optiunea noastra personala ar fi putut indrepta destinul acestei tari, atunci am ales prost. Majoritatea. Marea majoritate. De la Duminica Orbului, din acea luna mai al anului 1990 si pana in seara zilei de 6 decembrie 2009, trecand prin mineriade, lovituri de palat si alte asemenea incercari, romanii si-au aratat limitele in intelegerea realitatilor imediate.

Mi-e scârba de scârna care se revarsa zilnic, valuri-valuri, in viata publica romaneasca. Mi-e scarba de indivizii care o consuma pe post de mic-dejun, prânz sau chiar cină. Spiritele rector ale acestei natiuni exceleaza prin absenta. In mocirla romaneasca doar porcii prospera. Se ingrasa, devin mai puternici in fiecare zi. Ei sunt in mediul lor, in climatul propice pe care, cu mare grija si cu complicitatea naivilor si l-au construit. Mi-e lehamite sa mai explic realitatea celor care poarta obiectul de deasupra gatului doar pentru ca apa de ploaie sa nu li-l inunde. Mi-e ciuda ca nu am reusit mai mult in incercarea de a convinge. E vina noastra, a acelora care au proprietatea cuvantului si stapanesc sensurile verbului in limba romana.

Oare ce blestem a fost aruncat asupra acestui popor? De ce suntem atat de limitati in a intelege adevarurile si de ce ne scapa atat de usor sensurile reale ale problemelor cu care ne confruntam? De ce preluam de la porci comportamentul zoios, de ce renuntam atat de usor la ratiune, la gandirea critica,  singurele caracteristici care ne mai diferentiaza de animale? De ce suntem indemnati subliminal sa adoptam asemenea comportamente? Prea putini oameni au mai ramas in aceasta tara. Dar au proliferat javrele. Javrele ordinare!

Chimie si viitoare pipițe. Olimpiada si Funeriu

***
In acest week-end a debutat la Timisoara Olimpiada Nationala de Chimie. Marea vedeta a fost insusi ministrul Educatiei, Daniel Funebru...asta, Funeriu. Omul cu pixelul albastru, titanul Invatamantului romanesc, Muclesul din strada Gen. Berthelot 28-30, a avut parte de un adevarat spectacol orange. Iata mai jos ce le-a facut bietilor copii.

Ei da, in onoarea retardatului astuia de conduce acum destinele invatamantului romanesc, un geniu de inspector general, pe care am inteles ca il cheama Marin Popescu, a decis sa organizeze un spectacol de majorete...portocalii. Fetite de 12-14 ani au fost nevoite sa imbrace costume de majorete, care, in America sunt legale doar dupa varsta de 16 ani, pentru a face pe plac Inteligentului astuia. Acelasi inspector general, considerand probabil ca nu a facut destul pentru cauza partidului, si-a asezonat discursul cu citate din clasicul in viata, dl. Mucles Funeriu.

Insa in Timisoara exista destui admiratori de-ai d-lui Funeriu. Nu doar aceasta nulitate de inspector scolar. Nu. Exista si oameni pe care, candva ii consideram integrii, normali la cap, care cad in fund in admiratia Desteptului de la Educatie.



Castanele fierbinti din mana lui Obama

***

Nu m-am numarat si nu ma numar printre admiratorii actualului presedinte american. Dimpotriva, consider ca solutia John McCain era mult mai fezabila pentru instaurarea unui new american century. Din perspectiva istorica, mandat(u)ele prezidentiale ale lui Barack Obama (pentru ca nu ma indoiesc de faptul ca il va dobandi facil si pe cel de-al doilea) imi apar analogice cu instaurarea dinastiei Severilor in Statele Unite ale Antichitatii, Imperiul Roman. Hegemonia romana va intra in vrie odata cu aparitia la tron a lui Septimius Severus, orientalul care dorea sa schimbe cutumele romane.

Barack Obama nu are capacitatea personala de a stapani situatiile de criza, dar, mai grav, nu are in jurul sau nici macar oamenii capabili sa faca acest lucru. Situatia din Egipt si balbele americanilor ne indica foarte clar ca acestia nu au nici o strategie clara pentru influentarea situatiei politice din tara piramidelor. Ori pericolul de a scapa aceasta tara din mana si a o trece in tabara araba fundamentalista, este unul real. Ma uit acum, pe CNN, la conferinta de presa a lui William Miller de la Casa Alba si vad un purtator de vorbe total dezorientat, care, la intrebarea daca stie unde se afla acum Barack Obama, raspunde ca nu stie.

Aceasta absenta a scenariilor posibile, a predictibilitatii evenimentelor viitoare, risca sa arunce Egiptul in valtoarea unei revolutii islamice.sa ne aducem aminte; in 1977, un alt "geniu" de presedinte american, Jimmy Carter, cerea la modul imperativ sahului Iranului, incetarea persecutarii opozantilor regimului autoritar al acestuia. Ce a iesit? O revolutie islamica facuta ca la manual, care a determinat abdicarea sahului (totusi, un prieten al americanilor) si accederea la putere a radicalilor lui Khomeini. A fost fericita America? Ma indoiesc, gandindu-ma numai la criza ostacilor de peste cativa ani. Mi-e teama ca aceasta situatie se va repeta pe Nil.

Obama este un presedinte slab, incapabil de a raspunde la acest gen de provocari. Ii poti fi puse multe in carca lui Hosni Mubarak, mai putin faptul ca nu ar fi un lider loial pentru occidentali. Atentie! Nu este obligatoriu ca dupa indepartarea lui Mubarak, Mohammed el Baradei, liderul opozitiei, sa fie el cel care sa acceada la functia suprema. In timpul revolutiilor, lucrurile sunt extrem de volatile. Pe mine nu ma convinge nici macar d-na Clinton, care afirma senina ca  Mubarak Regime is Stable. Pe ce s-o baza dom'ne aceasta afirmatie? Pe imaginile de la TV? Nu cred. Categoric regimul lui Mubarak este unul uzat. Dar cu ce vin americanii? Cu El Baraddei? Ma indoiesc ca el este omul.

Delirul

***
Delir = pierdere a simtului realitatii care se traduce printr-un ansamblu de convingeri false irationale, la care subiectul adera ferm. Delirul se deosebeste de onirism (confuzie mintala), de dezorientarea caracteristica unor tulburari neurologice (amnezie, dementa), precum si de produsele imaginatiei mitomanului sau istericului. (cf. Dictionarului Medical)

Buuun! Acum se da urmatorul text:

Faptul că Opoziția îl fluieră pe Traian Băsescu, inclusiv pe 24 ianuarie, nu trebuie să mire pe cineva.

Nu e loc de surpriză, mai întâi de toate, pentru că înțelegerea dintre PSD și ACD are aceeași substanță ca și, la timpul ei, așa-numita “monstruoasă coaliție” care l-a îndepărtat pe Cuza de la putere. Contestatarii care, deși diferiți prin nume, sunt solidari în ură nu s-au născut ieri. Tradiția politicii radicale e veche de când statul nostru modern.
Asta ne îngăduie, de altfel, să ne aducem aminte că A.I. Cuza a fost contestat cu multă forță și în termeni dintre cei mai colorați. El nu e, în istoria noastră, doar simbol al Unirii, ci și măsură a urii și a disprețului cu care se tratează românii între ei.

Asa deci. Cuza = Basescu si viceversa. Si asta nu e tot. Mai acum ceva timp, dl. Preda punea acelasi semn de egalitate intre Corneliu Coposu si Traian Basescu: Atât lui Corneliu Coposu, cât şi lui Traian Băsescu li s-a spus că sunt oameni ai discordiei şi nu ai construcţiei. Conflictual, războinic, intratabil – astea ar fi trăsăturile portretului construit de ceilalţi şi pentru unul, şi pentru celălalt. Ce credeti, tipul e intratabil? Ei, as! Cititi mai jos. Se trateaza daca beneficiaza de tratamentul corect la momentul oportun.

Si acum, tot din dictionarul pomenit redau mai jos o clasificare clinica a tipurilor de delir:

Clasificare - Delirul se descrie dupa diferitele trasaturi:

- dupa mecanismele sale (delirul de interpretare, halucinatiile sau iluziile, construirea unui scenariu imaginar etc.)
- dupa temele sale (delirul de persecutie, megalomania, delirul mistic sau profetic, gelozia, autoacuzarea, sentimentul de a fi condus de o forta exterioara etc.)
- dupa structura sa (delirul bine construit si coerent; delirul fantastic, a carui constructie porneste in toate sensurile dar care ramane totusi organizat; delirul imprecis, necoerent)
- dupa declansarea sa, cand dintr-odata si pe neasteptate (bufeul delirant), cand insidios si progresiv
- dupa evolutia sa (reversibila sau nu, intermitenta, extensiva, insotita sau nu de un deficit intelectual).

La final, tot prin bunavointa autorilor Dictionarului medical, redau cateva recomandari pentru domnul europarlamentar:

Tratamentul si prognosticul delirului - Ca regula generala, prima aparitie a unui delir trebuie sa fie tratata in mediu specializat. Prognosticul depinde de rapiditatea si de calitatea ingrijirilor. Analiza experientei delirante, a fazelor de recrudescenta si de remisie este esentiala pentru orientarea tratamentului. Dupa gravitatea tulburarilor de personalitate, neurolepticele, litiul, uneori antidepresivele, asociate unui evantai de psihoterapii - individuale sau de grup -, ca psihanaliza, socioterapia, (prin modelare, desen, pictura, mima), permit sa stavileasca delirul. Prin urmare, atunci cand tulburarile delirante raman minore si nu comporta un risc de a trece la actiune (agresiune, automutilare, sinucidere), spitalizarea nu se mai impune. Psihoterapia si un tratament simplu, de intretinere, sunt adesea suficiente pentru a permite pacientului sa-si pastreze capacitatea de adaptare socioprofesionala.

Eu donez un halat pentru dl. Preda. Voi?