***
Aeroportul International "Traian Vuia" din Timisoara reprezinta a doua poarta aeriana a Romaniei ca si numar de zboruri operate dupa bucuresteanul "Henri Coanda". Se pare ca acest statut nu prea convine cercurilor pediste din jurul celui mai PROST ministru al Transporturilor pe care l-a avut Romania, Radu Berceanu.
Si daca realitatea este una suparatoare pentru urechile pedeilor de Cluj si Craiova atunci trebuie luate masuri, nu? Asa ar fi normal dupa mintea lor. Numai ca aceste masuri nu se rezuma la incurajarea operatorilor aerieni de a apela si la aeroporturile din Cluj, Craiova sau Arad - toate trei citadele pediste! Nu. Masurile trasate de pixul lui Berceanu vizeaza reorganizarea aeroportului timisorean, astfel incat managementul sau sa fie asigurat de la Arad. Da, de la Arad!
Stati sa vedeti cum si de catre cine a fost anuntata administratia timisoreana de aceasta intentie. Pai la cunostiinta lui nea Ghita Ciuhandu totul a ajuns printr-o adresă din partea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, semnată de secretarul de stat PD-L Eusebiu Pistru (soţul viceprimarului PD-L din Arad, Geanina Simona Pistru-Popa), în numele ministrului Radu Berceanu, în care primăriei i se cere să se pronunţe dacă ar fi interesată să se regăsească în acţionariatul viitoarei societăţi, Compania Naţională Aeroportuară Banat.
Deci problema nu se pune sub forma "domnilor, ati fi de-acord ca aeroportul din orasul Dumneavoastra sa fie cuprins in compania x?" Nu. Totul se face doar sub forma de dictat. Va dau un alt citat din aceasta adresa: " „Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a demarat deja procedurile premergătoare fuzionării celor două societăţi, în colaborare cu Consiliul Judeţean Arad. De asemenea, Consiliul Judeţean Timiş şi-a exprimat disponibilitatea de a participa ca acţionar în această structură. În şedinţa Guvernului din data de 8 iulie 2009, s-a solicitat MTI să analizeze posibilitatea ca noua societate ce se va forma prin fuziunea celor două aerporturi să aibă ca acţionari şi Consiliul Judeţean Timiş, Primăria Municipiului Timişoara şi Primăria Municipiului Arad”
Mirare totusi ca s-a adus si la cunostiinta timisenilor faptul ca aeroportul lor a fost negociat intre minister si Consiliu Judetean Arad. Mai trebuie oare sa ne gandim care a fost filiera care a condus la aceasta stare de lucruri exploziva? PD - ul, pe relatia deja stiuta Falca - Basescu/Berceanu, of course.
Acum, fara rautate, dar Aradul pe langa Timisoara este un biet targusor de tara. Cel mult.Daca se mareste capacitatea stadionului Dan Paltinisanu cu vreo douazeci de mii de locuri atunci vei putea inghesui in tribunele lui toata suflarea aradeana. Biciuitoare replica lui Ciuhandu la adresa ministeriala: "Avem un elefant pe care il asociem cu un purice, un purice care abia supravietuieste si un efefant care traieste pe picioarele lui”
Perfect adevarat! PD - ule, ne lasi ma?
miercuri, 26 august 2009
marți, 25 august 2009
Florin Calinescu si fentele de caracter
***
Fostul realizator al emisiunii Chestiunea Zilei din epoca de pionierat a Pro TV - ului nu a excelat niciodata la capitolul constiinta civica, caracter sau morala. Dupa ce mai anul trecut dadea de toti peretii cu presedintele Basescu la intrunirile electorale ale PNL - ului, - partid din partea caruia a candidat pentru un loc in Parlament la alegerile de anul trecut in judetul Arges - in zilele noastre actualul director al Teatrului Mic din Bucuresti se viseaza un fel de vector avand misiunea de al inscauna pe Base pentru un al doilea mandat la Cotroceni.
Cel putin asa sustinea intr-o emisiune difuzata la finalul saptamanii trecute de catre Realitatea TV. Apropo de acest post de televiziune, fostul teleast i-a propus lui Vantu sa reia Chestiunea Zilei aici, la Realitatea. Interesant, nu? Mai ales acum, in prag de campanie electorala.
Florin Calinescu este un naufragiat al sortii. Mizele sale reale au insemnat bani. Multi bani. De la consilierea acordata lui Gheorghe Florea, fostul patron al fabricii de bere din Bragadiru, trecand prin maimutarelile sale din timpul procesului Tender sau prin asocierea imaginii sale pe sticla cu cea a actualului presedinte al clubului FC Timisoara, Marian Iancu, Florinache al nostru si-a cerut partea. Bani. Multi bani.
Intrarea lui in PNL anul trecut a avut si o alta semnificatie. Calinescu a crezut - ca si multi alti naivi - ca acest partid va fi parte a guvernarii in orice formula politica. S-a inselat. Majoritatea parlamentara s-a putut constitui si fara aportul acestei formatiuni politice. Ba mai mult, argesenii nici nu l-au votat intr-o asemenea proportie incat acesta sa acceada pe bancile parlamentare. Asa ca de la "Caline, esti cel mai bun prim-ministru" a ajuns la "Traiane, mai ai un loc in barca ta?". Urata evolutie.
Despre convingerile sale politice nu se poate spune nimic. Ba da, scuze! Intr-o emisiune care a avut loc acum cativa ani in garsoniera otevista a lui Dan Diaconescu, dl. Calinescu si-a marturisit crezul sau politic de capatai:"Eu negociez cu toate partidele, domnule - pot fi si liberal, si socialist"... Curat Caragiale, ce mai!
Judecand aceasta evolutie - sau involutie! - de caracter al lui Floooriiiiin al nostru si din punct de vedere strict economic, omul are tot interesul sa se puna bine cu comandantul suprem al Armatei Romane deoarece este actionar majoritar la Inteprinderea Optica Romana, furnizor de echipamente militare catre Ministerul Apararii.
Oh, tu Caragiale, cat esti de actual!
Fostul realizator al emisiunii Chestiunea Zilei din epoca de pionierat a Pro TV - ului nu a excelat niciodata la capitolul constiinta civica, caracter sau morala. Dupa ce mai anul trecut dadea de toti peretii cu presedintele Basescu la intrunirile electorale ale PNL - ului, - partid din partea caruia a candidat pentru un loc in Parlament la alegerile de anul trecut in judetul Arges - in zilele noastre actualul director al Teatrului Mic din Bucuresti se viseaza un fel de vector avand misiunea de al inscauna pe Base pentru un al doilea mandat la Cotroceni.
Cel putin asa sustinea intr-o emisiune difuzata la finalul saptamanii trecute de catre Realitatea TV. Apropo de acest post de televiziune, fostul teleast i-a propus lui Vantu sa reia Chestiunea Zilei aici, la Realitatea. Interesant, nu? Mai ales acum, in prag de campanie electorala.
Florin Calinescu este un naufragiat al sortii. Mizele sale reale au insemnat bani. Multi bani. De la consilierea acordata lui Gheorghe Florea, fostul patron al fabricii de bere din Bragadiru, trecand prin maimutarelile sale din timpul procesului Tender sau prin asocierea imaginii sale pe sticla cu cea a actualului presedinte al clubului FC Timisoara, Marian Iancu, Florinache al nostru si-a cerut partea. Bani. Multi bani.
Intrarea lui in PNL anul trecut a avut si o alta semnificatie. Calinescu a crezut - ca si multi alti naivi - ca acest partid va fi parte a guvernarii in orice formula politica. S-a inselat. Majoritatea parlamentara s-a putut constitui si fara aportul acestei formatiuni politice. Ba mai mult, argesenii nici nu l-au votat intr-o asemenea proportie incat acesta sa acceada pe bancile parlamentare. Asa ca de la "Caline, esti cel mai bun prim-ministru" a ajuns la "Traiane, mai ai un loc in barca ta?". Urata evolutie.
Despre convingerile sale politice nu se poate spune nimic. Ba da, scuze! Intr-o emisiune care a avut loc acum cativa ani in garsoniera otevista a lui Dan Diaconescu, dl. Calinescu si-a marturisit crezul sau politic de capatai:"Eu negociez cu toate partidele, domnule - pot fi si liberal, si socialist"... Curat Caragiale, ce mai!
Judecand aceasta evolutie - sau involutie! - de caracter al lui Floooriiiiin al nostru si din punct de vedere strict economic, omul are tot interesul sa se puna bine cu comandantul suprem al Armatei Romane deoarece este actionar majoritar la Inteprinderea Optica Romana, furnizor de echipamente militare catre Ministerul Apararii.
Oh, tu Caragiale, cat esti de actual!
luni, 24 august 2009
Monopolul firmei Basescu Brothers asupra comertului cu armament al Romaniei
***
Comertul cu materiale strategice a reprezentat intotdeauna cea mai facila cale de capatuire in masura in care poti avea acces in aceast cerc inchis al traficantilor. Biletul de intrare al lui Mircea Basescu in aceasta bransa exclusivista l-a constituit numele de familie si cheia de la Palatul Cotroceni.
Mirciulica al nostru si-a jucat cu brio cartea numelui de familie, reusind sa ajunga foarte repede acolo unde se ajunge, de obicei, dupa o cariera lunga in structurile militarizate ale statului. Daca ne uitam la numele celor care detin in acest moment monopolul comertului cu moartea, vedem ca regasim acolo ofiteri superiori in rezerva sau activi, provenind din tarile NATO sau spatiul CSI.
Mie imi pare foarte ciudata reactia presedintelui la scurgerile de informatii din presa, articole care dovedeau cu prisosinta amestecul ilustrului sau frate intr-o firma care are ca si obiect de activitate comertul cu materiale strategice. De ce? Pentru ca presedintele Romaniei este si comandantul suprem al Armatei Romane. Ca atare, din aceasta pozitie presedintele detine si mijloacele de interventie in deciziile de achizitie de armament de catre Ministerul Apararii. Unde titular este fidelul sau, Mihai Stanisoara.
Nu ma mira faptul ca Romeo Oita si Aurel Cazacu - doua sulfe cu vechi state in domeniu - au apelat la Mircea Basescu pentru al folosi pe acesta pe post de speraclu la Cotroceni. Un alt pion important din jurul presedintelui este si consilierul pe probleme de aparare si siguranta nationala, Iulian Fota. Filiera aceasta implica prea multi oameni din jurul presedintelui, pentru ca acesta sa fie credibil atunci cand afirma ca nu are nici o legatura cu aceasta afacere.
De la modernizarea celor doua fregate de provenienta britanica si pana la exportul de material militar reconditionat, toate acestea au ca numitor comun oamenii aflati in imediata apropiere a presedintelui. Rosca Stanescu ne spune azi pe blogul sau ca Romania acestor Basesti este posibil sa fi livrat arme catre organizatii categorisite de lumea civilizata ca fiind teroriste de-a dreptul.
Urmarile pentru cariera politica a lui Traian Basescu pot fi unele destul de grave. Putem face analogie cu intamplari din istoria recenta a Statelor Unite. Spre exemplu, dupa un scandal de o asemenea amploare Nixon a fost nevoit sa demisioneze. Tot America ne ofera si celalalt exemplu; Bill Clinton a trebuit sa isi apere mandatul in fata acuzelor referitoare la fratele sau, Roger JR, legate de implicarea acestuia in traficul de narcotice. Si a reusit.
Presedintele este direct implicat in aceasta afacere fie si numai pentru faptul ca el cunostea aceste realitati din jurul sau si le-a tolerat. Este imposibil - repet imposibil - ca rapoarte ale serviciilor speciale adresate direct catre el sa nu fi continut referiri la activitatile ilicite ale fratelui sau.
Un asemenea om nu este demn sa conduca Romania.
miercuri, 19 august 2009
Vocea ratiunii pesediste. Iliescu si mama guvernarii
***
De cand ma stiu am fost un antiiliescian convins. Nu am votat in favoare dansului nici macar in al doilea tur al alegerilor prezidentiale din 2000. Am preferat sa nu particip la acel exercitiu electoral. Motivatia acestui gest o puteti descoperi analizand la rece cele doua mandate ale lui Papasa de pana in 1996.
Insa nu pot sa nu observ faptul ca, actualmente Iliescu reprezinta vocea cea mai rationala a PSD - ului in relatia cu PD. De ce fac aceasta afirmatie? Pentru ca, in timp ce majoritatea celorlalti lideri au depus armele in fata PD - ului dupa puseul de independenta de acum vreo luna de zile, Iliescu este cam singurul care realizeaza pericolul remorcarii singurului partid de stanga din Romania la trena actualului presedinte.
"Dă-o-n mă-sa de guvernare" inseamna un strigat de disperare al omului care a fondat acest partid. Daca vreti, inseamna si un strigat de lupta. Inseamna chiar un principiu de urmarit. Participarea la guvernare alaturi de canibalii pedisti duce la restrangerea bazei electorale a PSD - ului. Mircea Geoana nu convinge ca si lider national, fiind mult in urma partidului din punct de vedere al intentiilor de vot.
Diferenta aceasta dintre scorul partidului si cel al candidatului sau prezidential o reprezinta votantii de circumstanta ai PSD. Acestia isi pot reorienta oricand votul catre ceilalti candidati. Iliescu a intuit exact acest posibil fenomen incercand sa impuna partidului un discurs mai ferm vizavi de partenerul de guvernare.
Indiferent de cat il antipatizeaza pe Geoana, Iliescu pune in prim plan Partidul. Acesta este un reflex mai vechi, datand din tineretea revolutionara a Papasei. O fi reprezentand acesta o remanenta a partidului unic dar el ar trebui sa fie insusit si de membrii celorlalte partide politice din tara noastra. Omul este trecator, partidul trebuie sa dainuie.
De cand ma stiu am fost un antiiliescian convins. Nu am votat in favoare dansului nici macar in al doilea tur al alegerilor prezidentiale din 2000. Am preferat sa nu particip la acel exercitiu electoral. Motivatia acestui gest o puteti descoperi analizand la rece cele doua mandate ale lui Papasa de pana in 1996.
Insa nu pot sa nu observ faptul ca, actualmente Iliescu reprezinta vocea cea mai rationala a PSD - ului in relatia cu PD. De ce fac aceasta afirmatie? Pentru ca, in timp ce majoritatea celorlalti lideri au depus armele in fata PD - ului dupa puseul de independenta de acum vreo luna de zile, Iliescu este cam singurul care realizeaza pericolul remorcarii singurului partid de stanga din Romania la trena actualului presedinte.
"Dă-o-n mă-sa de guvernare" inseamna un strigat de disperare al omului care a fondat acest partid. Daca vreti, inseamna si un strigat de lupta. Inseamna chiar un principiu de urmarit. Participarea la guvernare alaturi de canibalii pedisti duce la restrangerea bazei electorale a PSD - ului. Mircea Geoana nu convinge ca si lider national, fiind mult in urma partidului din punct de vedere al intentiilor de vot.
Diferenta aceasta dintre scorul partidului si cel al candidatului sau prezidential o reprezinta votantii de circumstanta ai PSD. Acestia isi pot reorienta oricand votul catre ceilalti candidati. Iliescu a intuit exact acest posibil fenomen incercand sa impuna partidului un discurs mai ferm vizavi de partenerul de guvernare.
Indiferent de cat il antipatizeaza pe Geoana, Iliescu pune in prim plan Partidul. Acesta este un reflex mai vechi, datand din tineretea revolutionara a Papasei. O fi reprezentand acesta o remanenta a partidului unic dar el ar trebui sa fie insusit si de membrii celorlalte partide politice din tara noastra. Omul este trecator, partidul trebuie sa dainuie.
luni, 17 august 2009
Buey Tismaneanule, ne leshy?
***
Vidanjorul regimului Basescu, recte Vladimir Leontevici Tisminetki revine pe al sau blog cu unele consideratii legate de actualele evenimente care au loc in politica romaneasca. Dupa ce ii ataca pe toti aceia care indraznesc sa aibe opinii diferite de ale sale, lasand sa se intelega ca ar fi vorba de "comunisti", acesta ii pune in antiteza cu el si grupul de laudatori ai basescului, care sunt, binenteles, anticomunisti.
Departe de a ma apuca rasul, acest tip de gandire ma sperie. Pai acest domn/tovaras lauda acum ceva timp regimul comunist pentru ca acum sa ii atace pe cei care ii spun cine a fost de pe pozitii anticomuniste. Ce ironie!
D-le Tismaneanu, de ce nu va consumati viciul pupinbasismului in atmosfera calda a caminului D-voastra din USA si doriti cu orice pret sa ne aratati cat de jos poate ajunge o fiinta umana?
Aici nu este vorba de comunism si anticomunism, aici este vorba de Basescu si de campania electorala prezidentiala. Foarte multi dintre cei care va combat sunt anticomunisti. Insa nu va suporta idolul pe care incercati sa il prezentati ca pe un campion al luptei anticomuniste.
In fapt atat D-voastra cat si presedintele suntenti niste comunisti. Basescu a recunoascut in 2004. De dumitale ce sa ma zicem? Sinecurile prezidentiale au condus la formarea unui grup eterogen de 'entelectuali care traiesc doar din laudele aduse prezidentului sau din atacarea acelora care incearca sa atenteze la bunul renume al acestuia.
Un comunist puternic la vremea lui, Dumitru Popescu-Dumnezeu (singurul Popescu devenit Dumnezeu, vorba lui Florin Constantiniu!)avea o denumire pentru categoria de intelectuali din care cu oroare faceti parte: cioplitori de himere.
Exista oare ea deja in nomenclatorul de meserii?
Vidanjorul regimului Basescu, recte Vladimir Leontevici Tisminetki revine pe al sau blog cu unele consideratii legate de actualele evenimente care au loc in politica romaneasca. Dupa ce ii ataca pe toti aceia care indraznesc sa aibe opinii diferite de ale sale, lasand sa se intelega ca ar fi vorba de "comunisti", acesta ii pune in antiteza cu el si grupul de laudatori ai basescului, care sunt, binenteles, anticomunisti.
Departe de a ma apuca rasul, acest tip de gandire ma sperie. Pai acest domn/tovaras lauda acum ceva timp regimul comunist pentru ca acum sa ii atace pe cei care ii spun cine a fost de pe pozitii anticomuniste. Ce ironie!
D-le Tismaneanu, de ce nu va consumati viciul pupinbasismului in atmosfera calda a caminului D-voastra din USA si doriti cu orice pret sa ne aratati cat de jos poate ajunge o fiinta umana?
Aici nu este vorba de comunism si anticomunism, aici este vorba de Basescu si de campania electorala prezidentiala. Foarte multi dintre cei care va combat sunt anticomunisti. Insa nu va suporta idolul pe care incercati sa il prezentati ca pe un campion al luptei anticomuniste.
In fapt atat D-voastra cat si presedintele suntenti niste comunisti. Basescu a recunoascut in 2004. De dumitale ce sa ma zicem? Sinecurile prezidentiale au condus la formarea unui grup eterogen de 'entelectuali care traiesc doar din laudele aduse prezidentului sau din atacarea acelora care incearca sa atenteze la bunul renume al acestuia.
Un comunist puternic la vremea lui, Dumitru Popescu-Dumnezeu (singurul Popescu devenit Dumnezeu, vorba lui Florin Constantiniu!)avea o denumire pentru categoria de intelectuali din care cu oroare faceti parte: cioplitori de himere.
Exista oare ea deja in nomenclatorul de meserii?
sâmbătă, 15 august 2009
Despre cum se "lucreaza" din interior ideea generoasa de dreptate. Cazul Comisiei Udrea
***
A devenit un fel de secret de-al lui Polichinelle faptul ca pe piata exista o inregistrare in care patru membrii ai comisiei parlamentare de ancheta care o are ca subiect pe actuala ministresa de la Turism pun la cale o asa-zisa crucificare a Blondei.
Dar cum s-a ajuns pana aici? Simplu. Se ia una bucata deputat idiot PSD cu ganduri de duca catre PD si cu dorinta mare de banuti din partea mass-media, se doteaza cu un banal reportofon si se trimite la munca, la comisie. Pentru ca idiotul este membru al comisiei!
Vrand-nevrand, prostul de reportofon inregistreaza tot, inclusiv discutiile private dintre membrii. In aceste discutii isi fac locul si consideratii de ordin personal, legate de relatiile pe care acesti domni si doamne le-au avut de-alungul vremii cu doamna Perdeluta. Ei, si ce se aude in aceasta inregistrare? Pai reiese destul de clar ideea de a fi identificate probele necesare deferirii ministresei catre oarba Justitie.
Si uite asa se face praf un demers de bun simt. Pentru ca, oricum o luam, tot antepronuntare se numeste din moment ce nu au fost administrate toate probele in fata comisiei iar martorii citati au fost audiati doar intr-un numar foarte mic.
Prin aceasta modalitate se va ingropa un caz de deturnare de fonduri clar precum lumina zilei. Si mai mult, beneficiind de complicitati interne si de amatorismul unui neica-nimeni gen Orban, chiorul puncteaza din nou in lupta cu opozitia. Maine se aude a fi o zi plina din punct de vedere al reactiilor politice.
Halal sa-ti fie, coane Ludovice!
A devenit un fel de secret de-al lui Polichinelle faptul ca pe piata exista o inregistrare in care patru membrii ai comisiei parlamentare de ancheta care o are ca subiect pe actuala ministresa de la Turism pun la cale o asa-zisa crucificare a Blondei.
Dar cum s-a ajuns pana aici? Simplu. Se ia una bucata deputat idiot PSD cu ganduri de duca catre PD si cu dorinta mare de banuti din partea mass-media, se doteaza cu un banal reportofon si se trimite la munca, la comisie. Pentru ca idiotul este membru al comisiei!
Vrand-nevrand, prostul de reportofon inregistreaza tot, inclusiv discutiile private dintre membrii. In aceste discutii isi fac locul si consideratii de ordin personal, legate de relatiile pe care acesti domni si doamne le-au avut de-alungul vremii cu doamna Perdeluta. Ei, si ce se aude in aceasta inregistrare? Pai reiese destul de clar ideea de a fi identificate probele necesare deferirii ministresei catre oarba Justitie.
Si uite asa se face praf un demers de bun simt. Pentru ca, oricum o luam, tot antepronuntare se numeste din moment ce nu au fost administrate toate probele in fata comisiei iar martorii citati au fost audiati doar intr-un numar foarte mic.
Prin aceasta modalitate se va ingropa un caz de deturnare de fonduri clar precum lumina zilei. Si mai mult, beneficiind de complicitati interne si de amatorismul unui neica-nimeni gen Orban, chiorul puncteaza din nou in lupta cu opozitia. Maine se aude a fi o zi plina din punct de vedere al reactiilor politice.
Halal sa-ti fie, coane Ludovice!
Modelul politic Tariceanu versus Boccii actuali
***
Se spune ca niciodata nu realizezi valoare reala a unei om politic decat atunci cand el nu mai ocupa functia care l-a facut celebru. Da, acesta este adevarul si in cazul lui Calin Tariceanu. Fostul premier al Romaniei, cel care a patronat boomul economic romanesc dintre anii 2005-2008 reprezinta in acest moment un punct de referinta in galeria premierilor romani din ultimii o suta cincizeci de ani. Cu siguranta ma veti intreba pe ce ma bazez?
Pai haideti sa vedem care au fost circumstantele in care a trebuit sa evolueze politic premierul Tariceanu si ce a realizat el in aceste conditii vitrege. Tariceanu a trebuit sa guverneze (sa "coabiteze" este expresia potrivita!) cu un presedinte inapt pentru functia suprema, fire conflictuala, incapabil de dialog, promotor convins al modelului "Belarus" in Romania. Se intitula presedinte-jucator. Hmmm!
Calin a trebuit sa guverneze cu un cabinet in care ministrii pedisti se subordonau exclusiv presedintelui si in nici un caz sefului lor direct. A trebuit sa faca o echilibristica extraordinara. Si a reusit. A mers pe sarma atat timp cat functia i-a impus acest lucru. Fie ca a fost vorba de relatia cu PD - ul "aliat", fie ca discutam despre modul in care guvernul minoritar PNL a reusit sa isi treaca prin Parlament legile necesare bunei guvernari a Statului cu ajutorul PSD, Tariceanu a reusit.
Si-a ales oamenii potriviti, capabili de a negocia cu oricine aproape orice. Aici discutam despre fler politic. Discutam despre acea insusire pe care doar marii oameni de stat o detin. Am avut privilegiul sa il cunosc personal pe Tariceanu in septembrie 2007 la Timisoara, cand inca eram membru PNL, cu prilejul lansarii Polului de Centru Dreapta. O constructie politica esuata doar datorita frictiunilor de neinteles care au avut loc in sanul PNTCD - ului, intre noi fie vorba.
Tariceanu avea capacitatea de a convinge. Acest lucru nu era vizibil in fata unui auditoriu foarte numeros, insa in discutiile personale era foarte convingator. M-am numarat si inca ma numar printre sustinatorii lui Crin Antonescu. L-am dorit pe Crin presedinte al PNL, il doresc acum presedinte al Romaniei. Insa acest fapt nu trebuie sa ne orbeasca si sa nu vedem meritele unor politicieni adevarati.
Trecut-au anii, vorba poetului. Ce avem acum? Avem o parodie de guvern condus de catre un grotesc Mini-Me, incapabil de a articula o strategie eficienta de iesire din criza.Patronul acestui guvern de incapabili se regaseste la Cotroceni. El este parte a acestui guvern antinational.
Se spune ca niciodata nu realizezi valoare reala a unei om politic decat atunci cand el nu mai ocupa functia care l-a facut celebru. Da, acesta este adevarul si in cazul lui Calin Tariceanu. Fostul premier al Romaniei, cel care a patronat boomul economic romanesc dintre anii 2005-2008 reprezinta in acest moment un punct de referinta in galeria premierilor romani din ultimii o suta cincizeci de ani. Cu siguranta ma veti intreba pe ce ma bazez?
Pai haideti sa vedem care au fost circumstantele in care a trebuit sa evolueze politic premierul Tariceanu si ce a realizat el in aceste conditii vitrege. Tariceanu a trebuit sa guverneze (sa "coabiteze" este expresia potrivita!) cu un presedinte inapt pentru functia suprema, fire conflictuala, incapabil de dialog, promotor convins al modelului "Belarus" in Romania. Se intitula presedinte-jucator. Hmmm!
Calin a trebuit sa guverneze cu un cabinet in care ministrii pedisti se subordonau exclusiv presedintelui si in nici un caz sefului lor direct. A trebuit sa faca o echilibristica extraordinara. Si a reusit. A mers pe sarma atat timp cat functia i-a impus acest lucru. Fie ca a fost vorba de relatia cu PD - ul "aliat", fie ca discutam despre modul in care guvernul minoritar PNL a reusit sa isi treaca prin Parlament legile necesare bunei guvernari a Statului cu ajutorul PSD, Tariceanu a reusit.
Si-a ales oamenii potriviti, capabili de a negocia cu oricine aproape orice. Aici discutam despre fler politic. Discutam despre acea insusire pe care doar marii oameni de stat o detin. Am avut privilegiul sa il cunosc personal pe Tariceanu in septembrie 2007 la Timisoara, cand inca eram membru PNL, cu prilejul lansarii Polului de Centru Dreapta. O constructie politica esuata doar datorita frictiunilor de neinteles care au avut loc in sanul PNTCD - ului, intre noi fie vorba.
Tariceanu avea capacitatea de a convinge. Acest lucru nu era vizibil in fata unui auditoriu foarte numeros, insa in discutiile personale era foarte convingator. M-am numarat si inca ma numar printre sustinatorii lui Crin Antonescu. L-am dorit pe Crin presedinte al PNL, il doresc acum presedinte al Romaniei. Insa acest fapt nu trebuie sa ne orbeasca si sa nu vedem meritele unor politicieni adevarati.
Trecut-au anii, vorba poetului. Ce avem acum? Avem o parodie de guvern condus de catre un grotesc Mini-Me, incapabil de a articula o strategie eficienta de iesire din criza.Patronul acestui guvern de incapabili se regaseste la Cotroceni. El este parte a acestui guvern antinational.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)