Blatiada - faza pe prezidentiale, editia 2009

***
Pe zi ce trece, tot mai tare simt ca noi, oamenii de rand din aceasta tara,suntem actori intr-un joc cu castigatorul hotarat din start. Bunaoara alegerile prezidentiale de anul trecut. Singurul candidat antisistem cu sanse relative de a accede la Cotroceni, Crin Antonescu, a avut parte de boicoturi si piedici destul de insemnate, chiar si din interiorul PNL (vezi cazul Patriciu) pentru a nu accede in turul al doilea al prezidentialelor. De ce? Deoarece, se pare ca era hotarat deja cine trebuie sa conduca Romania si dupa luna decembrie 2009. Jocul acesta de-a democratia devine deja plicticos in aceasta tara.

V-ati mirat poate - la fel ca si mine - de ce a fost atat de neghiob si idiot Mircea Geoana incat sa il viziteze pe nefrecventabilul domn Vantu in chiar saptamana de dinaintea turului decisiv. Avem deja cateva raspunsuri indirecte. Dupa aproape un an de zile, cei care au cunoscut pe indelete acel eveniment, incep sa vorbeasca. O marturie importanta vine din partea actualului jurnalist de la revista Kamikaze, Alexandru Cautis, pe atunci membru al redactiei Academia Catavencu, revista detinuta de catre Sorin Ovidiu Vantu. Mai jos redau fragmentele importante a destainuirilor facute publice in ultimul timp de catre acesta.

Anul trecut, în joia marii confruntări televizate dintre Băsescu și Geoană, pe la prînz, am ieșit să mănînc cu un amic. Lucram atunci, ca și colegii mei actuali de la Kamikaze, la Academia Cațavencu. Amicul îmi spune că i-a trimis un prieten niște fotografii cu Geoană la Vântu. Zic, fără interes: „A, probabil din Deltă, de anul trecut. Pot fi mișto, dar nu e mare chestie. Poate erau la pescuit pur și simplu“. „Nu, sînt de aseară, Geoană s-a dus acasă la Vântu aseară!“, zice.

Eu, în continuare fără chef, cu ochii în altă parte, pe… (mă rog, dacă n-ar citi nevastă-mea revista, aș zice pe ce): „Hai, mă, dă-o de gard! N-are cum. Doar nu e atît de bou, e doar prostănac“. „Băi, tu nu auzi, omul le-a făcut aseară. Vrei să le vezi?“, insistă amicul și-mi pune un laptop în față cu o poză mică, dar suficientă cît să-ți dea palpitații mari, mai ales cu data trecută de aparat pe un colț al ei. M-am înviorat brusc, am sărit în picioare. „Uite cum facem, roagă-l pe prietenul tău să mi le dea și mie, dar rapid, dacă se poate. Le-a mai trimis undeva?“ „Stai că-l sun. Am înțeles că vor apărea în Ziarul. Alo…“ Ce mai, l-a sunat pe fotograful de la Ziarul, care le făcuse, tipul a fost de acord să mi le trimită și mie, dar cu condiția să le public. Cred că am fugit la redacție mai tare decît sprinterul Ben Johnson dacă ar fi fost fugărit de Ku Klux Klan.
Cînd am ajuns, mi-au trebuit două minute ca să‑mi revin din gîfîit și să le spun colegilor. Nu s-a pus nici o clipă problema să nu le publicăm, mai ales că Doru Bușcu, cel care cenzura sub diverse motive savant editoriale, chipurile, tot ce nu-i convenea lu’ Vântu, era plecat la Chișinău. Problema era că Academia Cațavencu ieșea tocmai peste o săptămînă, așa că le-am pus rapid pe site. Nu înainte de a-i suna și pe Geoană, și pe Vântu, ca să procedăm jurnalistic, cum scrie la carte. La Geoană a răspuns robotul telefonic, la Vântu a răspuns cineva sîsîit: „Oooo, domnu’ Căusssiș, see onoare! Da, cu se vă pot azuta?“. „Am niște fotografii cu Geoană venind aseară în vizită la dumneavoastră acasă.“ „Păi, și se vrei, să-si spun eu se să fasi? Fă se te îndeamnă constiinsa.“ „Nu de asta e vorba, eu știu ce am de făcut, voiam să vă întreb dacă aveți ceva de declarat legat de vizita asta.“ „Nu, n-am nimic de declarat. Voi declara după aledzeri. Hai, se pup, ura si la gară!“
Așa au fost făcute publice prima oară buclucașele fotografii.
Alte amănunte nepublicate niciodată pînă acum
După alegeri am mai aflat niște amă­nunte verificate la sînge: fix cînd Geoa­nă venea la Vântu, de la mogul pleca un director mare de la Realitatea care controla (poate mai controlează și acum) tot ce se spunea pe post, astfel încît să fie cusher cu cerințele politice ale patronului. Directorul în cauză a văzut că Geoa­nă are în coadă niște paparazzi. Și a sunat imediat la Vântu: „Vedeți că Geoană a fost urmărit și filmat de niște ziariști“. (Lucrînd în presă, directorul avea ochiul format.) La chestia asta, Geoană a răspuns calm: „Nu‑i nimic, vorbesc eu mîine cu Cozmin“.
A doua zi, Geoană nu i-a spus lui Cozmin Gușă, trainer-ul lui pe comunicare, nici un cuvințel despre vizita fotografiată, astfel încît nimeni din PSD nu s-a așteptat la bomba ce urma să vină în dezbaterea finală. Îl lăsăm pe Geoană cu greșelile din căpățîna lui. Ceea ce mi se pare foarte revoltător este că Realitatea TV a dezbătut apoi în neștire faptul că „probabil serviciile lui Băsescu au făcut pozele“, cînd directorul lor de programe politice știa clar cine și la ce oră le făcuse. Dacă are coaie, și știu sigur că nu are, ar ieși să recunoască acum ce minciună prin omisiune a comis în urmă cu un an pe post.

Interesant, nu credeti? Ce flacara violet, ce Aleodor Manolea? Blat fratilor, asta s-a intamplat in decembrie 2009. Atat si nimic mai mult.