Refrenul fricii

***

In ultimul timp am tot urmarit in mass-media aparitiile celor care, de-a lungul vremii, nu si-au ascuns simpatiile pentru Traian Basescu. De la Plesu, Cartianu si restul gastii aciuate pe langa trustul de presa Adevarul Holding, pana la Tapalaga, Cristoiu si alte exemplare asemenea lor. Ideea de forta pe care doresc sa o disemineze acesti domni in spatiul public este accea ca, pentru Traian Basescu, nu exista in toata tarisoara aceasta un inlocuitor pe masura. Da, spun ei, Basescu nu este cel mai bun pesedinte, dar nici alternativa nu este mai cu mot.

Posibil ca lucrurile sa stea exact asa cum le prezinta fariseii d-lui presedinte. Insa ar trebui sa ne spuna si ei cum au ajuns la aceasta concluzie. Pentru ca nici Crin Antonescu nu a mai ocupat vreodata demnitatea de presedinte si nici Victor Ponta nu a mai fost premier. Unde se pot masura, de exemplu, performantele politice prezidentiale ale lui Traian Basescu versus cele ale lui Crin Antonescu? Pentru ca tipul acesta de discurs public, in care il potcovesti pe cel care nu iti place cu toate tarele celui care iti este simpatic, nu este deloc unul foarte credibil. Traian Basescu reprezinta o solutie politica expirata pentru aceasta tara. Dimpotriva, alternativa Crin Antonescu nu a fost inca incercata, deci avem de-aface cu  provocare pentru societatea romaneasca. Timp de doua mandate dl. Basescu a tinut haturile tarii in propriile maini. In afara de cultivarea unei camarile personale mult mai pestrita decat cea formata in jurul lui Ion Iliescu si a unui perpetuu razboi institutional care a slabit statul roman, actualul presedinte nu se poate lauda cu mai nimic.

Aruncatul cu oua stricate in alternativa la regimul Basescu a devenit o chestiune obsesiva pentru fanii interesati sau nu ai actualului presedinte. Antonescu e chiulangiu si lenes, deci nu ar fi un bun presedinte, asta de parca functia ar impune titularului un program de lucru de 24 de ore de tras la saiba. Nu, nu acesta este rolul unui presedinte. Presedintele trebuie sa dicteze liniile de forta ale politicii interne si externe, principiile jocului si sa vegheze la respectarea Constitutiei in litera ei. Nu intra in programul presedintelui subminarea autoritatii Parlamentului si nici transformarea guvernului intr-o anexa a administratiei prezidentiale. Antonescu a devenit un nume repetat obsesiv de oameni precum Andrei Plesu sau Mircea Mihaies, cei care, atunci cand vorbesc despre Traian Basescu, se simt obligati sa precizeze ca liderul liberal este mai rau decat actualul ocupant al Palatului Cotroceni. Pai haideti sa vedem daca asa stau lucrurile, stimabililor!

Optiunile mele politice de-a lungul vremii

***

Pentru linistirea spiritelor inflacarate, admit ca Garcia Muerte nu este un neutru. Nu ii place situatia de a fi neutru pentru ca nu se numeste Elvetia. Deci Garcia Muerte are optiunile si crezurile sale, pentru care, cred, nu este obligat a se justifica in fata nimanui. Ca sa stie si cei cu capul cubic cam ce citesc si ce injura ei, mai jos redau succint unde am pus stampila "votat" de cand am avut dreptul de a o folosi.

1996 - locale - Partidul Republican - ce vreti, la locale votezi omul si nu partidul.

         - parlamentare - Conventia Democrata

         - prezidentiale - Emil Constantinescu

2000  - locale - Partidul Republican - cu aceeasi observatie.

          - parlamentare - PNL

          - prezidentiale - turul I - Theodor Stolojan

                                                                                       - turul II - Ion Iliescu

2004  - locale - Alianta DA

          - parlamentare - Alianta DA

          - pezidentiale - Traian Basescu

2007 - europarlamentare - PNL

2008  - locale - PD-L - omul a contat mai mult decat apartenenta lui politica.

          - parlamentare - PNL

2009  - europarlametare - PNL

          - prezidentiale - turul I - Crin Antonescu

                                - turul II - Mircea Geoana

Acestea au fost optiunile politice ale omului care scrie acest blog. Nu ma intereseaza deloc neutralitatea, asa ca acum macar stiti la ce sa va asteptati din aceasta directie.

Neincrederea in clasa politica, principal impediment in calea triumfului total al USL

***

Vrand-nevrand, cu toate stangaciile pe care le probeaza aproape saptamanal, Uniunea Social-Liberala ramane depozitara principala a sperantelor de inlaturare a regimului Basescu pe cale democratica, uzand exclusiv de articolele existente in Constitutia Romaniei.  Insa aceasta constructie politica alternativa la cea reusita de catre Traian Basescu, cu ajutorul traseistilor din UNPR si a politicienilor de moravuri usoare din UDMR, are marea nesansa de a se confrunta nu atat cu forta electorala a lui Traian Basescu (retineti, nu vorbesc de PDL pentru ca acest partid respira exclusiv prin plamanii actualului presedinte), ci cu reticenta si chiar adversitatea romanilor fata de clasa politica de la noi.

In timpul celor doua mandate prezidentiale, Traian Basescu a tocat marunt credibilitatea publica a politicienilor din tara noastra, reusind sa indrepte furia romanilor exclusiv in directia lor, facand abstractie de faptul ca el insusi este produsul acestui tip de politicianism balcanic, lugubru si de nerespirat pentru oamenii cu o minima instructie si o cat de mica doza de moralitate. Romanii s-au saturat de acest tip de politica, lucru care iese rapid in evidenta ascultand conversatiile oamenilor de pe strada, din tramvai sau din troleibuz. Problema cea mare este reprezentata de faptul ca pe acest fond pot aparea oricand miscari politice extremiste, care sa isi insuseasca credibil un discurs visceral contra actualei stari de fapt. Si asa se pot castiga destule voturi. Sau se pot disipa din zestrea virtuala a USL. Partidul lui Dan Diaconescu este un exemplu in acest sens. Mizand pe o pozitionare antisistem, rostul acestui partid este acela de receptacul al voturilor pierdute de catre PDL. Cu alte cuvinte, voturile acestea nu trebuie sa ajunga sub nici o forma la USL.

Ca romanii s-au saturat de acest mod de a face politica, este o certitudine. Ce nu este clar e cea ce doresc cetatenii acestei tari sa se intample mai departe. Pentru ca, cu toata aprehensiunea fata de politic in general, romanii au si o doza mare de simpatie fata de solutiile autoritariste. Ori, pe acest fundal, se poate intampla orice. Pot aparea partide politice noi, dupa cum pot sa si dispara altele cu o anumita istorie in spate. De curand am avut privilegiul de a urmari o emisiune in care invitat a fost actorul  Dorel Visan, un om care, pe langa un talent actoricesc extraordinar, detine si un solid bagaj de cultura generala, absolut admirabil. Doua adevaruri mi-au atras atentia. "Politicienii noştri nu mai sunt politicieni, sunt nişte oameni decăzuţi şi care se îndreaptă foarte greu pentru că ei înşişi au intrat in conflict cu lumea. Nu mai conjugă verbul "a fi", nu îi mai interesează acest verb, îi interesează verbul "a avea". Politicienii noştri atât de mult s-au degradat şi din cauza atitudinii alegătorilor. Alegătorii nu au atitiudine faţă de ei şi îi votează în continuare". Visan exprima o idee adanc inradacinata in substratul mental colectiv: politicienii sunt hoti, care nu mai au nimic de-a face cu viata grea a cetateanului de rand.

Nu putem cuantifica doza de adevar cuprinsa in aceasta afirmatie deoarece eu personal sunt ferm convins ca in Romania inca mai exista si politicieni cu coloana vertebrala, dedicati ideii de baza a politicii, aceea de a face bine pentru cei pe care ii reprezinta. Ca atare, pe langa adversarul vizibil numit Traian Basescu, USL trebuie sa lupte si cu adversitatea romanilor fata de politica. Iar aceasta pare lupta cea mai grea. 

Revolutia pepenilor

***

Daca in Georgia lui Sevardnadze si Saakasvili am avut parte, acum ceva anisori, de o revolutie a trandafirilor, daca in Kirghistan am asistat la revolutia lalelelor, daca la Kiev a avut loc o revolutie a castanilor, iata, acum, in ceasul al doisprezecelea, Romania intra in randul lumii cu o miscare revolutionara bazata tot pe regnul vegetal, si anume cea a pepenilor. De Dabuleni, bineinteles! Proaspat ejaculat din PSD (Vanghelie stie!), dl.Geoana s-a decis sa se reincarce moral printr-o vizita fulger in regatul pepenilor.

Sub efectul intamplarilor politice din ultima vreme, al caror personaj principal este Mircea Geoana, juvetii degraba cultivatori de pepeni, dau de pamant cu conducerea pesedista. "Ponta, ăla, Ilie Sârbu, Năstase, să nu calce pe aici că îi mănână dăbulenii!" spun cu patos amicii d-lui Geoana din nisipurile Dabuleniului. "Le-a fost frică de Geoană pentru că e om cult", spune obidita o baba (sau mos?) care vede in persoana d-lui Geoana un fel de Mesia al Olteniei, cel care  le-a rezolvat totul - "sistemul de irigaţii", "clădirea primăriei", "plantaţia de păduri". Probabil ca daca il lasau astia in functie, minunile infaptuite de catre primul dabulean al tarii ar fi rivalizat cu cele ale lui Chuck Norris. Viteza luminii ar fi fost depasita,  hida de Moarte ar fi fost eradicata si alte asemenea masuri care, nu-i asa, ii stau la indemana unui presedinte al Senatului Romaniei. Descalecarea Prostanacului la Dabuleni are un farmec aparte, daca luam in considerare faptul ca el este insotit acolo de catre un domn Florentin Gust, pe care am avut prilejul sa il ascult vreo cinci minute, aseara, la B1TV. Neted in gandire, cu o exprimar greoaie, dl. Gust ne arata exact profilul celui care s-ar incumeta sa il insoteasca pe Mircea Geoana intr-o aventura politica.

In afara acestui domn Gust, nici o personalitate nu pare dispusa sa isi lege destinul politic de cel al fostului presedinte al Senatului Romaniei. In virtutea celor cinci milioane de voturi cu care se tot lauda dabuleanul, parca era de asteptat ca mai multi oameni importanti sa marseze la carisma lui. Nu a fost cazul deoarece valoarea politica reala, intrinseca, a d-lui Geoana este banuita de mai toti cei interesati de fenomenul politic. O nulitate ajunsa intr-o functie inalta datorita partidului. Intr-un fel tara aceasta are revolta pe care o merita. Pepenarii contra PSD. Ce ziceti de asta? 

Cine mai crede in Geoana?

***

Un prostanac care intr-o tara normala nu ar fi depasit niciodata demnitatea de secretar II al unei ambasade dintr-o tara africana de pana in doua milioane de locuitori, a ajus, in anul de gratie 2009, depozitarul sperantelor de inlaturare de la putere a regimului corupt al lui Traian Basescu. Prin ce minune? Soarta, ar spune unii. Contextul, ar spune altii. Prostia romaneasca crasa, spun eu. Oricum, faptul este deja istorie. Basescu isi conduce in continuare gasca de lacuste in actiunea de jefuire totala a resurselor acestor tari gratie idioteniei sau a premeditarii acestui Nimeni din politica romaneasca.

In dulcea lui prostie, incep sa ma indoiesc de faptul ca Geoana chiar ar fi in stare sa faca vreun joc politic constient. Cred ca Geoana este atat de idiot incat nu a sesizat si nu va sesiza niciodata faptul ca este manipulat ca si personaj politic de catre baietii putin mai destepti. Ori, fara doar si poate, dl.Basescu ii este categoric superior din punct de vedere al intelectului politic, d-lui Geoana. Presedintele Senatului este incapabil sa sesizeze capcanele din politica, mergand cu capul inainte in orice aventura, indiferent ca vorbim de spa-ul de la resedinta penalului Vantu sau de proclamarea cu lacrimi in ochi a victoriei de dupa cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale. Dl.Geoana are o insusire absolut dementiala, daca privesti neutru miezul problemei; desi eticheta de prostanac ii este foarte bine lipita de frunte, el insista sa se considere un mare politician, visand chiar sa candideze la viitoarele alegeri prezidentiale din partea opozitiei. Candid personaj, parca are ceva din Bratianu-Cartof in structura personalitatii sale.

Un prieten de-al meu din Bacau, adanc infipt in gasca lui Hrebe, imi spunea o legenda legata de "victoria" din alegerile prezidentiale a lui Geoana. Ca o precizare, pesedistii inca cred foarte tare in varianta blatului Geoana-Basescu de la alegerile din 2009. Ei bine, amicul meu spunea ca Geoana, desi facuse blatul cu Base, chiar a crezut ca realmente castigase alegerile prezidentiale, punand acest lucru pe seama popularitatii sale. Bietul prost, uitase targul cu Diavolul. Personal nu mai cred in aceasta legenda. Daca prostia poate constitui o explicatie plauzibila, nu trebuie sa ne mai obosim ca sa cautam alte cauze. Geoane e doar un prost. Atat.

Portretul curvei la batranete

***

Venerabilul domn Neagu Djuvara pierde tot mai des prilejul de a tacea filosofic, reusind ca prin atitudinea si declaratiile domniei-sale sa produca ilaritate, nu numai printre cei care ii citesc lucrarile generaliste de istorie a romanilor ci si in randul telespectatorilor care il asculta in diverse emisiuni. Din respect pentru varsta inaintata a personajului, nu am sa intru in picanteriile legate de viata sa ci doar am sa atac punctual cateva dintre ideile sustinute public de catre casabilul domn Djuvara.

In primavara acestui an dl. Djuvara dadea drumul pe cioc unei declaratii conform careia nu il mai sustine pe Crin Antonescu in fruntea PNL deoarece nu l-a intrebat si pe el ce sa faca cu partidul, in seara in care a aflat ca s-a clasat doar pe locul al treilea la prezidentiale. De ce ar fi trebuit Antonescu sa il consulte pe Neagu al nostru? Pentru ca familia Djuvara face parte de 170 de ani din randurile PNL. Fara sa pun la indoiala aceasta afirmatie - desi dupa cate stiu eu, PNL a fost institutionalizat ca si partid politic abia in 1875, dar este alta discutie - fara sa ii judec pe inaintasii disparuti ai domniei sale, totusi nu pot sa nu imi pun cateva intrebari legate de activitatea de dupa 1944 a lui Neagu Djuvara.

In lucrarea sa de memorii "Amintiri din pribegie" fostul secretar al legatiei Romaniei de la Stockholm, de dupa actul de la 23 august 1944, are cateva lapsusuri atunci cand isi evoca tineretea diplomatica. Daca sub guvernul Sanatescu si Radescu prezenta lui intr-o functie de reprezentare peste hotare are o sustinere in realitatea politica interna, odata cu instaurarea cabinetului Groza, format din comunisti si tovarasi de drum, sustenabilitatea functiei devine problematica. Teoretic doar, pentru ca daca ne gandim la faptul ca un pseudo-PNL condus de catre Gheorghe Tatarescu devine aliat al comunistilor, avem explicatia intregii tarasenii.

Neagu Djuvara a stat in functia de la Stockholm trei ani, pana in 1947, adica a supravituit PNL - ului legitim, condus de catre Dinu Bratianu. De ce? Pentru ca el nu reprezenta linia legitimista a liberalismului romanesc ci secta fondata de catre fostul premier al lui Carol al II-lea. Cu alte cuvinte, spre probabila deziluzie a inaintasilor domniei sale, dl. Djuvara s-a plasat intr-o tabara politica care a insotit si incurajat instaurarea comunismului in Romania. Sumbru adevar, dar totusi adevar. Neagu Djuvara evita sa spuna direct acest lucru desi el transpare clar, daca citim lucrarea dansului de memorialistica. Sa ne aducem aminte ca el a criticat ruptura dintre PNL si Traian Basescu, condamnand pentru acest gest exclusiv pe liberali. De ce? Voi explica mai jos acest comportament.

Prin anii '80 dl. Djuvara cam facea foamea prin Paris, odata cu revenirea din Republica Niger, fapt dezvaluit tot in lucrarea dansului. Dupa ce a revenit in Romania,el a fost recuperat ca si istoric de catre gasca lui Gabriel Liiceanu, aciuata pe langa noua editura Humanitas. Mai toate lucrarile sale din ultima perioada au aparut exclusiv la acest editor. Repet, nu vreau sa intru in amanunte legate de continutul stiintific al acestora deoarece nu este rostul acestei postari, desi chiar si acolo avem mari indoieli in cea ce priveste calitatea de istoric pe care dl. Djuvara si-o atribuie. Sesizand trendul scrierii istoriei Romaniei si originea sorosista a finantarilor externe, el si-a facut un titlu de glorie din intrarea la rupere la Miscarea Legionara, pe care o ataca la fiecare interventie din spatiul public, uneori fara a fi provocat de moderator sau realizator.

Ori, si in cadrul judecarii istorice a Miscarii Legionare, trebuie sa operam cu drepte masuri. Da, poate ca la inceputul anilor '40 Garda de Fier si-a cam dat-o in petic, dar, daca nu luam in considerare si crimele de stat infaptuite de diferitele guverne ale lui Carol al II-lea impotriva legionarilor, nu avem tabloul complet al evenimentelor. Totdeauna in Istorie este vorba de cauza si efect, iar legionarii au reactionat violent la violentele comise impotriva lor. Domnul Djuvara pare ca ar avea ceva de impartit cu legionarii si acum, iata, la saptezeci de ani de la ultima zvacnire a Garzii. Buuun.

Problema lui Neagu Djuvara nu este Traian Basescu, sustinut neconditionat de-a lungul mandatelor de catre cei pentru care scrie, recte Editura Humanitas si Gabriel Liiceanu,  ci Crin Antonescu, deoarece nu s-a aliat cu cel sustinut de cei care il stipendiaza pentru maculatura pseudoistorica produsa.E greu sa scrii astfel incat sa multumesti pe toata lumea, dar cand o faci doar pentru bani, atunci incepe sa puta. Rau.

Alibiul Geoana

***

Mircea Geoana este, de vreo cincisprezece ani, o prezenta constanta in establishmentul politic romanesc. Indiferent daca a indeplinit functia de ambasador la Washington, tutar la catafalcul lui Corneliu Coposu, degraba expeditor de telegrame de felicitare catre Emil Constantinescu, ministru de externe, presedinte al PSD sau candidat fara sanse la presedintia Romaniei, Mircea Geoana si-a dat intotdeauna masura enormei sale incapacitati de a-si calibra personalitatea si discursul la realitatea romaneasca. Nu este mai putin adevarat nici faptul ca personajul nu prea are capacitatea intelectuala de a domina situatiile de criza, de unde avem si porecla arhicunoscuta de "Prostanac". Total indreptatita, aceasta porecla il face pe Geoana victima sigura in orice infruntare politica.

Si in recentul conflict public avut cu Victor Ponta, Mircea Geoana a facut dovada completa a prostiei care il caracterizeaza. Dupa ce a negociat execrabil al doilea tur al alegerilor prezidentiale din 2009, dupa ce a pierdut fara glorie presedintia partidului in favoarea outsiderului Ponta, dl.Geoana se erijeaza acum, in 2011, in lider al opozitiei politice romanesti, propunand direct americanilor in recenta lui vizita in SUA, nici mai mult nici mai putin decat o noua candidatura a sa la presedintia Romaniei. Beneficiind de o presa favorabila in America (de mana a treia, e adevarat, dar dornica de ai reproduce ineptiile) Geoana a ignorat total interesele propriului partid, cel care dorea o vizita de legitimare in SUA a lui Victor Ponta, pentru ca acesta sa isi poate stabili propriile contacte cu protipendada politica de pe malurile Potomacului. Astfel ca in numele USL a ajus sa se exprime, in America, un loser innascut, incapabil de a-si constientiza limitele foarte inguste ale propriei gandiri.

PSD este un partid aflat in pragul unui razboi intern, in care nu mai exista doar doua tabere ci chiar mai multe, canibalizate, dornice de a vedea curgand sangele adversarilor. Este foarte interesant jocul politic facut de aripa olteana a partidului, cea care vede in scandalul Geoana prilejul perfect pentru a sari in tabara Puterii, pe usa din dos reprezentata de catre contructia politica a apevistilor generalului izmenar. In acesti termeni trebuiesc judecate luarile de pozitie ale sudistilor din PSD, cei care ameninta de vreo trei zile cu demisia din partid in cazul exluderii din PSD a senatorului de Dabuleni. Mircea Geoana a devenit doar un alibi pentru o actiune concentrata care vizeaza destructurarea PSD. Nu este mai putin adevarat ca si pesedistii au fost cuprinsi, de vreo trei ani, de sentimente sinucigase din punct de vedere politic, vizibile mai ales prin prisma absentei dialogului, a mijloacelor de comunicare directe dintre personalitatile cu cap tare din fruntea partidului.

Sunt foarte curios cum se va pozitiona PNL in cadrul acestui conflict intern din PSD, care ameninta sa decredibilizeze Uniunea Social-Liberala. In locul lui Crin Antonescu, acum, pe baza a cea ce se intampla in partidul fondat de Ion Iliescu, as distanta PNL de PSD chiar pana in punctul in care USL ar deveni o amintire. Nu se poate periclita alegerile parlamentare de anul viitor din cauza ineptiilor care sunt la ordinea zilei in PSD. Trebuie construita o alternativa la PD, Romania are nevoie de alternativa. Ori PSD se descalifica din postura de partid politic serios datorita prea deselor conflicte interne care paralizeaza practic decizia in cadrul acestei formatiuni politice.