vineri, 28 ianuarie 2011

Castanele fierbinti din mana lui Obama

***

Nu m-am numarat si nu ma numar printre admiratorii actualului presedinte american. Dimpotriva, consider ca solutia John McCain era mult mai fezabila pentru instaurarea unui new american century. Din perspectiva istorica, mandat(u)ele prezidentiale ale lui Barack Obama (pentru ca nu ma indoiesc de faptul ca il va dobandi facil si pe cel de-al doilea) imi apar analogice cu instaurarea dinastiei Severilor in Statele Unite ale Antichitatii, Imperiul Roman. Hegemonia romana va intra in vrie odata cu aparitia la tron a lui Septimius Severus, orientalul care dorea sa schimbe cutumele romane.
Barack Obama nu are capacitatea personala de a stapani situatiile de criza, dar, mai grav, nu are in jurul sau nici macar oamenii capabili sa faca acest lucru. Situatia din Egipt si balbele americanilor ne indica foarte clar ca acestia nu au nici o strategie clara pentru influentarea situatiei politice din tara piramidelor. Ori pericolul de a scapa aceasta tara din mana si a o trece in tabara araba fundamentalista, este unul real. Ma uit acum, pe CNN, la conferinta de presa a lui William Miller de la Casa Alba si vad un purtator de vorbe total dezorientat, care, la intrebarea daca stie unde se afla acum Barack Obama, raspunde ca nu stie.

Aceasta absenta a scenariilor posibile, a predictibilitatii evenimentelor viitoare, risca sa arunce Egiptul in valtoarea unei revolutii islamice.sa ne aducem aminte; in 1977, un alt "geniu" de presedinte american, Jimmy Carter, cerea la modul imperativ sahului Iranului, incetarea persecutarii opozantilor regimului autoritar al acestuia. Ce a iesit? O revolutie islamica facuta ca la manual, care a determinat abdicarea sahului (totusi, un prieten al americanilor) si accederea la putere a radicalilor lui Khomeini. A fost fericita America? Ma indoiesc, gandindu-ma numai la criza ostacilor de peste cativa ani. Mi-e teama ca aceasta situatie se va repeta pe Nil.

Obama este un presedinte slab, incapabil de a raspunde la acest gen de provocari. Ii poti fi puse multe in carca lui Hosni Mubarak, mai putin faptul ca nu ar fi un lider loial pentru occidentali. Atentie! Nu este obligatoriu ca dupa indepartarea lui Mubarak, Mohammed el Baradei, liderul opozitiei, sa fie el cel care sa acceada la functia suprema. In timpul revolutiilor, lucrurile sunt extrem de volatile. Pe mine nu ma convinge nici macar d-na Clinton, care afirma senina ca  Mubarak Regime is Stable. Pe ce s-o baza dom'ne aceasta afirmatie? Pe imaginile de la TV? Nu cred. Categoric regimul lui Mubarak este unul uzat. Dar cu ce vin americanii? Cu El Baraddei? Ma indoiesc ca el este omul.

9 comentarii:

  1. Obama este o marioneta.Obama este ''pus'' presedinte.Foarte rar americanii au avut un presedinte adevarat ca JFK.sa ajuns sa fie mai frumos la rusi,iertat sa fiu.macar aia nu conduc lumea

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihai, pus-nepus, mandatul sau poate insemna prabusirea puterii americane. Desigur, acest lucru nu se consuma doar in 8 ani, dar conteaza trendul pe care inscrii tara. Iar americanii, conducerea de la Casa Alba, incepe sa aibe tot mai multe complexe in fata Chinei, de exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  3. De data asta (si doar de data aceasta :-) nu prea sunt de acord.

    1.il vad altfel pe Obama, mult mai bine decat pe republicani. Politica republicanilor nu a facut altceva decat sa exarcerbeze toate formele de extremism in lumea araba, si sa toarne gaz pe focul tuturor fundamentalistilor. Si Obama l-a sprijinit in ultimii doi ani pe Mubarrak (cu miliarde de dolari), abia ieri au anuntat americanii ca nu-l vor mai sprijini neconditionat (cand e clar ca nu mai e sprijinit nici de egiptieni, nici de strcturile de forta care l-au sprijinit pana acum). Astfel americanii si-au pastrat influenta si un mijloc de manevra prin care se asigura ca structurile de forta (armata, serviciile) trebuie sa asculte de ei daca vor in continuare sa beneficieze de sprijin.
    Iar armata si serviciile sunt un stat in stat, detin in proprietate parti mari din economie, nu vor lasa pe nimeni sa le-o ia.

    2. Pericolul islamist este mult supraestimat. In Tunisia nu a fost nici un fel de revendicare islamista. Islamistii din Egipt au prosperat pe vremea lui Bush nu a lui Obama. Acum in aceasta revolta ei stau pe margine, nu sunt nici la originea ei, nici nu vor fi ei profitorii. Fundamentalistii egipteni nu reprezinta o majoritate a populatie, nu exista niciun pericol ca ei sa ajunga la putere. Nici democratic (nu au majoritate), nici altfel (armata si serviciile vor avea grija). Deci tema asta mi se pare cu totul gresita.

    RăspundețiȘtergere
  4. 3. Acuzatia ca Obama e slab pentru ca Mubarrak nu mai poate tine puterea mi se pare gratuita. Daca un dictator ca el, de peste 25 de ani la putere, sustinut cu miliarde anuale de americani, e un dictator corupt, si un incompetent in ale econmiei, si oamenii lui nu-l mai vor, si daca el oricum vroia sa predea puterea fiului sau in toamna (ca in Korea de Nord de la Kim Ir sen la Kim Ion Il fiu-sau), si nu au chef egiptenii sa se intample asta... Atunci, ce sa faca Obama? ca sa nu fie slab, sa trimita parasutistii americani sa inabuse ei revolutia in sange ca sa poata ramane la putere clanul Mubarrak?? Sau crezi ca ar putea ei cu forta si cu vorbe la TV sa impuna alt conducator? Lucrurile acolo isi vor lua cursul firesc, nu neaparat democratic dar in niciun caz islamist.

    4.Comparatia pe care o faci cu Iranul si cu Carter mi se pare inadecvata. In primul rind sahul iranian a fost un monarh absolut care cel tarziu in 1975 (pe vremea lui Ford) a sters orice urma de democratie in Iran, a interzis toate partidele si a creat partidul unic. Si-a antagonizat populatia, chiar a desfiintat calendarul islamic si a introdus un calendar original care pornea de la data de nastere a regelui Cyrus. Era bolnav mortal de cancer in 1979 si nu exista nicio sansa ca fiul sau sa fie intronizat ca urmas. Atunci Carter a fost reticent sa-l primeasca in SUA pentru tratamentul cancerului, si a refuzat mai intai, nu vroia, dar l-a convins republicanul Kissinger. Pe urma lucrurile in Iran au luat turnura pe care le-au luat, dar nu din cauza lui Carter ci din cauza greselilor pe care le-au facut americanii inainte. Si in celebra criza a ostaticilor americani de la Teheran Carter a incercat totul ca sa ii elibereze. Era si in campanie electorala si republicanii l-au amenintat sa nu cumva sa negocieze ceva cu iranienii pentru eliberarea ostaticilor, pentru ca nu se poate negocia cu islamistii. De aceea a fost nevoit sa tina secrete negocierile. A doua zi dupa investirea lui Reagan republicanii au batut palma cu iranienii pentru eliberarea ostacilor exact pe termenii care fusesera negociati de Carter. In anii 80 iranienii fundamentalisti au fost sprijiniti de Reagan si direct (http://en.wikipedia.org/wiki/Iran%E2%80%93Contra_affair), si indirect prin incurajarea Irakului de a ataca Iranul. Tin minte acest razboi care a durat aproape zece ani din stirile care le ascultam la Europa Libera. Cine a profitat din acest razboi daca nu fundamentalistii iranieni? Cine a sponsorizat acest razboi si cine i-au facut atunci vizite lui Saddam Hussein daca nu republicanii americani? Pe vremea lui Clinton in Iran a fost ales un presedinte reformator, pro-occidental, adversar al fundamentalistilor. Bush a fost agentul electoral principal al lui Ahmadinejad si al radicalilor de acolo.

    5. Daca ar fi sa se prabuseasca SUA (ceea ce nu cred deloc) ar fi din cauza dezastrului economic si politic pe care l-a lasat in urma administratia republicana Bush. SUA e intr-o recesiune prelungita, cea mai grava cadere economica din ultimii 80 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Transildania

    In primul rand vreau sa spun ca ma simt onorat de calitatea comentariului postat pe blogul meu. Realmente.Da-mi voie sa iti spun ca nu sunt de-acord cu ce scrii aici, in cateva puncte esentiale. Cea ce voi scrie eu mai jos reprezinta exclusiv punctul meu de vedere, deloc tributar notiunilor de political corectness sau al menajarii aprehensiunilor anumitor categorii de populatie.

    1. Obama este un presedinte slab. Daca facea apel la toate mijloacele de influentare a situatiei interne din Egipt, pe care le avea la indemana in calitatea lui de sef al Executivului american, situatia din Egipt nu ar fi capatat aceasta turnura imprevizibila. In umbra unui presedinte precum John McCain ar fi putut oricand aparea un Douglas Mc Arthur, caruia i se pot imputa multe dar nu si faptul ca a fost garantul intereselor americane acolo unde Statele Unite aveau interese vitale. Cu Obama presedinte, in fruntea US Army au fost promovati doar generali de opereta, recomandati mai mult prin extractia lor etnica decat de meritele militare propriu-zise. Si acest aspect este unul destul de grav.

    2. In Tunisia inca nu s-a incheiat tranzitia. Dar, cu toate acestea, si eu inclin sa cred ca aceasta tara nu este expusa direct pericolului islamizarii. Tunisia a fost destul de bine integrata Frantei de peste mari, pentru ca aceasta sa nu fie foarte receptiva la radicalismul islamic. Mandatul "pe viata" a lui Habib Burguiba a avut si marele merit al orietarii tarii catre o dezvoltare seculara.
    Insa in Egipt este altceva. Egiptul are o traditie a radicalismului islamic. Sa nu uitam ca fondatorul Fratiei Musulmane, Hassan al-Banna, a fost egiptean. Influenta Fratiei Musulmane in Egipt este una foarte puternica. In fapt, in mediile islamiste de acolo se vorbeste foarte putin de Al Qaeda. Baza o reprezinta Fratia. In Egipt un derapaj catre islamismul radical este foarte posibil. Nu uita ce se intampla acum in acea tara cu crestinii copti. Acelea sunt fapte.

    3.Eu cred ca exista similaritudini intre ce s-a intamplat la sfarsitul anilor '70 in Iran si ce traim acum in Egipt. La fel de autoritara este si conducerea lui Mubarak. O sa fiu acuzat ca operez cu determinisme, dar nu trebuie deloc ignorata aplecarea musulmanilor in general, pentru a da ascultare cuvintelor iesite din gura liderilor religiosi. Avem atatea exemple, de la Khomeini pana la Muqtada al Sadr. Iar Egiptul reprezinta o tinta predilecta pentru islamisti prin prisma celor 80 de milioane de locuitori pe care ii are. Iti dai seama ce lovitura ar fi sa radicalizeze un stat de 80 de milioane de oameni? Ce potential urias, ce resurse umane! Nu vreau sa intru in discutii privind implicarea conducerii americane in sustinerea lui Saddam deoarece eu nu vad ceva nou acolo. Dintotdeauna in politica internationala a functionat plena dictonul conform caruia dusmanul dusmanului meu este prietenul meu. Aplicabil si in acest caz.

    4.Statele Unite, ca si mare putere, a intrat in vrie. Eu nu fac decat sa constat unele similaritudini dintre situatia acestei tari si cea a imperiului care domina lumea acum doua milenii. Baudel ne-a demonstrat ca Istoria opereaza prin prisma "duratelor lungi". Valabil si in acest caz. Probabil ca nu vom avea de-aface cu o naruire a Americii ci cu o decadere in timp.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu mi-s curios cum va reuși madam Clinton sa rezolve criza aceasta, pentru ca ea este decidenta reală in diplomațtia americanească. Barack e pe urmele lui Bush.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Garcia

    Ok, si eu iti spun doar parerea mea, nu incerc sa conving pe nimeni de ea si poate ma insel, si poate nu sunt cel mai bine informat. Totusi pana la proba contrarie mi-o mentin.

    Si vreau sa te intreb: ce te-ai fi asteptat sa faca Obama (sau alt presedinte in locul sau)?
    Sa ocupe Cairoul si sa reprime armata americana revolta pentru libertate a egiptenilor?

    La aceasta revolta participa toate categoriile de acolo, si crestini si musulmani, ei cer acelasi lucru. Nu cer musulmanii suprimarea crestinilor. Iar tampitii aia de fundamentalisti stau pe margine. Asta stiu. Mi se pare foarte tras de par a sustine ca numai pentru ca aia isi cer liberatatea, si incearca sa scape de dictatori si de fiul sau, asta ar insemna o islamizare.
    Vreaus a atrag atentia ca in timpul lui Mubarrak crestinii au fost persecutati sau discriminati prin lege, si ca abia acum 10 zile s-a produs -in timpul lui Mubarrak- cel mai mare masacru la adresa lor si cea mai mare revolta a lor. Deci ce ar avea ei de castigat?

    Cum spuneam nu cred ca peste noapte egiptienii se vor radicaliza catre fundamentalism, au alte revendicari. Lucrurile nu se schimba peste noapte. S-au radicalizat si datorita regimului lui Mubarrak, oricat se tot zice ca i-atinut sub control, in timpul lui si si din cauza lui au avut prilej fundamentalistii sa gaseasca victime pentru propaganda lor.


    Despre decaderea Americii se poate vorbi cu argumente pro si contra. Nu vad insa ce legatura are cu situatia din Egipt. Si nu inteleg de ce Obama e responsabilul. Daca vorbim de un proces, trebuie sa vorbim de ultimii 10 ani in care in vremea republicanilor americanii au facut greseli in afara si in interior, si-au pierdut multa incredere la nivel international si si-au bagat economia in cea mai mare criza din ultimii 80 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  8. Obama nu va mai fi niciodata presedinte,ca Basescu sper!

    RăspundețiȘtergere
  9. "There is widespread exaggeration about the role of the Brotherhood in Egyptian society, and I think these demonstrations have exposed that," said Khalil al-Anani, an expert on Egypt's political Islamists at Durham University. "At first the movement showed little interest in the protests and announced they weren't going to participate; later they were overtaken by events and forced to get involved or risk losing all credibility."

    ...
    Even on Friday, when the Brotherhood finally threw its weight behind efforts to bring down the government – a stance its leadership initially held back from – Islamist slogans were noticeable by their absence, and the formal contribution of the movement remained limited.

    "Like many others, I participated in these protests not as a Brotherhood member but as an Egyptian, even though both labels apply to me," said Mohamed al-Assas, a 35-year-old media production worker in Cairo. "Many of the older political leaders, not just of the Brotherhood, but of other formal parties as well, were not so enthusiastic about the demonstrations.
    ...
    This, combined with the fact that the Brotherhood's current leadership has often devoted more of its energies to "dawa", or social evangelism, than overtly political projects, has led many analysts to accuse it of a symbiotic relationship with the government it claims to resist. At crucial moments of popular public tension with the Mubarak regime in recent years, such as the killing of three people in the Delta town of El Mahalla El Kubra in April 2008, and during an attempted general strike one year later, the Brotherhood has opted to take a relatively non-combative stand towards the authorities.



    "The Mubarak regime was adept at inflating the influence of the Brotherhood and painting them as a threat to Egyptian society and to the west," said Anani. "It was the pretext for Mubarak's rule, and it was a lie. I think that if Egypt held free and fair elections tomorrow the Brotherhood would not get a majority; it would enjoy a significant presence in parliament, but the overall makeup of seats would be pluralistic."

    http://www.guardian.co.uk/world/2011/jan/31/egypt-protesters-islamists-muslim-brotherhood

    RăspundețiȘtergere