Sa inaugurati bine!

***

Romania este tara proiectelor incepute dar niciodata finalizate. De cincisprezece ani astept sa vad si eu o lucrare ampla de infrastructura, dusa de la A la Z. Dar se pare ca in aceasta viata nu o sa am sansa sa traiesc acest moment. Toate partidele politice care s-au perindat la putere in istoria noastra postdecembrista, au demarat proiecte insa nu am avut nici un ministru suficient de inteligent care sa continue lucrari incepute de predecesori. Romania are prea multe genii, prea multe individualitati care vin in fruntea ministerelor cu propriile lor idei de reforma, strategii alambicate, greu de urmat pana la capat. Din pacate aceasta tara duce o lipsa acuta de buni administratori, cei care sa se ingrijeasca de ducerea la bun sfarsit a unui proiect deja demarat.

Am avut Autostrada Soarelui, cu Adrian Nastase care a inaugurat-o de vreo doua-trei ori in 2003-2004. Acum avem Autostrada Transilvania, pe care caricatura asta de prim-ministru care raspunde la infamul nume Emil Boc, o tot inaugureaza de vreo doi ani, pe portiuni foarte mici. Azi retardatul nostru premier are programata o noua inaugurare. Nu mult, doar asa, vreo 10 kilometri, numai buni pentru ca agariciul sa pozeze in fata presei ca mare constructor. Personal nu inteleg cum un premier poate sa devina atat de penibil incat sa participe la darea in folosinta a catorva kilometri de autostrada. Stiti cati kilometri are asa-zisa autostrada Transilvania, in faza de proiect? 415km. Iar cretinul asta merge sa inaugureze 10 kilometrii.

Ma intreb totusi dl. Boc chiar nu are nici un consilier in preajma care sa ii sesizeze penibilul situatiei la care se expune? Imi este greu sa inteleg totusi cum un om (in general, nu neaparat politician) poate sa se complaca atat de tare in penibil. Ce ne facem d-le prim-ministru cu promisiunea ca in 2012 se va circula pe intreaga portiune a acestui proiect? Deocamdata aveti bifati cei 42 de kilometrii de anul trecut si cei 10  pe care ii veti inaugura azi. Oare in doi ani  veti reusi sa dati gata 363 de km de autostrada, in conditiile in care finatarea proiectelor de infrastructura s-a redus drastic? 

De cincisprezece ani inauguram doar iluzii. Cand se va face si in Romania o treaba adevarata, cu inceput si sfarsit?

Care mai este diferenta dintre PSD si MISA?

***
Conform amanuntelor "scapate" de catre anchetatori in presa, diferentele dintre organizatia lui Gregorian Bivolaru si cea condusa formal de catre Victoras Ponta  devin insesizabile cu ochiul liber. Poate vrednicii pesedisti nu au ajuns inca la stadiul de a-si sorbi propria urina pe post de cafea de dimineata dar aceste brainstorminguri, aceste "scoli de vara" s-ar putea sa ii convinga de justetea caii urmate de miile de adepti ai gurului mai sus mentionat. Pentru ca nu este putin lucru sa transformi o scoala de vara pentru tinerii implicati in politica - adica pepiniera de cadre pentru ziua de maine - intr-un cvasibordel. Nu este mai putin adevarat ca, cam de cativa ani, aceste agape politice s-au transformat in catwalk pentru tinerele "politiciene" din ramura inaugurata cu succes(uri) de catre domnisoara Basescu Elena.

Acum cativa ani am fost martorul unui dialog halucinant dintre doua tinere membre de partid; una ii spunea celeilalte ca doar daca esti curva (da, chiar acesta a fost cuvantul folosit) poti avansa pe linie de partid. Probabil ca atunci cand facea aceasta afirmatie era inspirata de reusita politica a unei persoane de o morala indoielnica precum d-na Elena Udrea. Oricum este socant sa auzi asemenea fraze din gura unui tanar. Romania a clacat la examenul in fata Moralei, acesta este un fapt neindoielnic. Insa nu poti pune intotdeauna semnul egal intre o versatila doamna de moravuri usoare si o tanara dornica de afirmare in politica.

Ori, se pare ca in organizatia de tineret a PSD - pastorita de Nicu Banicioiu, el insusi implicat direct in acest sexgate - se practica de mai demult alergarea prin asternuturi cu trecutii crai ai social-democratiei romanesti. Fetitele dornice de succes trebuie sa  aibe intai cate un "interviu" cu decidentii zilei, fie ca se numesc Banicioiu, Negoita x 2 sau  Enache.Sigur, la curve se merge cu banii inainte. Insa de data aceasta problema nu este atat de simpla deoarece erau implicati in aceasta increngatura chiar si minore. Ori legea este destul de clara in acest sens.Sa fi devenit PSD - ul d-lui Nastase un partid in care se practica coruperea de minori?

In antiteza? Cu Paunescu si Mihaies despre curlingism

***

Marele Poet Adrian Paunescu a trecut in nefiinta dupa o grea suferinta. Tara aceasta a pierdut un mare versificator, poate cel mai mare de la  Eminescu incoace. Si imi asum ad litteram ce am scris aici. Nu am talent la necrologuri si nici nu imi doresc sa stapanesc vreodata arta de a vorbi de bine mortii inainte de inmormantare. Sunt atatia in tara aceasta care stapanesc la perfectiune arta disimularii si dedublarii in asemenea momente. Eu vreau sa imping discutia putin inainte. In toate luarile de pozitie, in toate scrierile stipendiatilor Soros din Romania, Adrian Paunescu a fost portretizat ca fiind raul suprem din cultura romaneasca antedecembrista. Marea acuza care i s-a adus a fost cea legata de asa-zisele ode adresate mai marilor regimului comunist din Romania si cu precadere lui Nicolae Ceausescu. Tisminetki ne spune despre Paunescu ca "a fost unul dintre arhitectii utopiei ceausiste, a fost el insusi o institutie in acea dictatura."  Mai acum ceva vreme alt sorosist cu misiune pe aceste meleaguri, Mircea Mihaies, il portretizeaza cu urmatoarele apelative pe Marele Poet: "marele lingau ceausist”, „monstru al nesimtirii”, „monument al îmbuibarii”, „strigoi care vrea sa ne readuca la cheremul securistilor si activistilor bolsevici” „îsi desfasoara osînzele cu dezinvoltura si nerusinare”.

Bai baieti, haideti sa va spuna mandea ceva asa, de la obraz la obraz; cu siguranta ca Adrian Paunescu nu a fost un monument de moralitate, ba mai mult, supralicitez in favoarea voastra, ideile lui politice nu au fost niciodata convergente cu ale mele. Dar de aici pana la balacareala aceasta cu iz de satra e cale lunga. Si mai este un aspect demn de semnalat; daca Adrian Paunescu si-a proiectat adulatia asupra unui singur conducator (in masura in care asa-zisele ode chiar asta inseamna), voi, Mircea Mihaies, Vladimir Tismaneanu, HR Patapievici si cati mai sunteti, v-ati scos constiintele la taraba, Jigodiilor! Ati fost si cu Constantinescu, si cu Basescu ba mai mult, chiar si cu Iliescu. Nu-i asa, tovarase Tisminetki? . Cine nu isi aduce aminte de lucrarea de referinta a acestuia intitulata: “Marele Soc – Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu”. Ia uitati aici cum creeaza Volodea al nostru analogii cu ion Iliescu, atunci cand acesta din urma mai insemna ceva in politica romaneasca: “Indraznesc sa spun ca noi avem si anumiti prieteni comuni, si anumite lucruri biografice in comun. Parintii dumneavoastra au facut parte din miscarea comunista clandestina, parintii mei au facut parte din miscarea comunista clandestina”. Nu vi se pare ca aici avem de-aface cu o limba aspra in fundul lui Ilici? Mie da!

Pana si un inchinator de ode poate sa aibe o scara de valori apropiata de cea normala. Problema apare in cazul adulatorilor care isi schimba la fiecare cinci sau zece ani zeul la care se inchina. Ori cei care fac de ras aceasta tara prin odele inchinate Actualului in paginile EvZ sau RL, merita intregul nostru dispret. Niste oameni de nimic, fara discernamant, raspunzand doar la stimulul reprezentat de ban. Paradoxal, cel mai frumos necrolog adresat marelui disparut ii apartine unui emigrant politic din Romania lui Ceausescu. Dorin Tudoran, caci la el fac referire, scrie absolut incredibil despre o prietenie destramata din cauza unui regim dictatorial. O mostra:

"…prefer să-mi amintesc cum venea cu un poem ori altul al Constanţei,(prima sotie a lui Adrian Paunescu n.n.)  mi-l citea şi apoi făcea o moacă de marţian. ”Adică?”, întrebam. “Bă, tu tot nu înţelegi? Dacă e o poetă mai mare ca mine?” ”Păi, cam este…” ”Du-te dracu’… Ai înnebunit.” Fireşte."

Sa ne amintim de Poet. Restul e doar balastul personalitatii omului.

Supararea Bufonului de ziua Marinarului

***

Unul dintre oficioasele PD ne spune ca miercuri seara, dupa aflarea rezultatului sedintei Curtii Constitutionale in legatura cu Legea Educatiei, Emil Boc, acest agarici al politicii de pe Dambovita, a luat decizia renuntarii la postul de premier. O decizie inteleapta, zicem noi, poate singura de acest fel pe care a luat-o vreoadata acest bufon. Insa, mai intotdeauna in mintea Prostului, intelepciunea isi face loc doar pentru scurta vreme. Acest lucru a fost confirmat si de razgandirea de ultim moment, determinata, chipurile, de actiunea conjugata a liderilor UDMR (ah, curvele astea!) si PD. Cert este ca azi, joi, 04.11.2010 premier ne este tot acest Bou (expresia nu este a mea, este doar un citat din Mircea Dinescu).

Acum, stimatii mei, ceva se intampla in relatia dintre presedintele-jucator si piticul-bufon. De ce spun asta? Pai asumarea raspunderii pe aceasta lege, pe care abia o asteptau sogorii nostrii din UDMR, a fost declarata in cotradictie cu Constitutia prin votul decisiv al judecatorului numit acolo de insusi marele Zeus. Ori, e la mintea cocosului ca judecatorasul asta nu a gandit cu propria lui minte ci a votat in concordanta cu consemnul primit de la Cotroceni. Concluzia pe care orice idiot poate sa o traga (deci si dl. Boc, care nu este un idiot)este aceea ca in Olimpul sau tatal zeilor a inceput sa ii numere zilele de mandat premierului nostru mult-iubit.

Bufonel cel Mic, asumandu-si nemultumirea prezidentiala, a decis sa demisioneze, fiind intors din drum in primul rand de catre statornicii prieteni ai Puterii (ai oricarei Puteri), udemeristii. Pentru ca interesul imediat al acestor domni este acela ca aceasta lege sa treaca netrunchiata de catre multele amendamente legislative depuse in Parlament. Sesizand pericolul aparitiei unei falii intre el si bufonul lui preferat, Traian Basescu s-a grabit sa stinga incendiul pe care tot el l-a provocat, prezentandu-se ca fiind salvatorul Coalitiei de guvernare. Tripleta de aur a politicii romanesti, Boc-Basescu-Marko Bela s-a reunit la sediul Guvernului, in cadrul intalnirii Bufonel insistand ca dezbaterile parlamentare pe marginea acestei legi sa nu mai fie tergiversate. De ce? Pentru ca prevederile acesteia sa se regaseasca, sub aspect financiar, si in proiectul bugetului  de stat pe 2011. Cu alte cuvinte, bai dascalilor, adio salarii mai mari in exercitiul bugetar care urmeaza, capisci?

PS: azi, 04.11.2010 este si ziua de nastere a presedintelui Traian Basescu. La multi ani, d-le Presedinte, la cat mai multe mandate, tara aceasta va merita intrutotul.

Protectoratul FMI asupra Romaniei. Poul Thomson, Jeffrey Franks si niste conducatori idioti

***
"Cred că disciplina fiscală este o idee foarte proastă în acest moment. Vreu să subliniez cu tărie că stimularea economiei este lucrul de care avem nevoie. Disciplina fiscală este necesară, însă numai dacă vorbim pe termen lung. Acum, în primul rând, trebuie să ieşim din această cădere economică. Dacă optezi pentru austeritate, tai şi, dacă tai, şi încasările de taxe scad. Chiar şi din punctul de vedere al datoriei publice - câştigi pe de-o parte tăind cheltuieli, dar pierzi la încasări şi în ceea ce priveşte şomajul."

Kenneth J. Arrow, laureat al Premiului Nobel pentru Economie

Buuun! Avem expusa in presa romaneasca de azi aceasta filosofie simpla, de bun simt, logica si cu aplicabilitate rapida in tara noastra. Dl.Arrow aduce in fata romanilor un truism economic; cu cat taxele si impozitele sunt mai mari, cu atat mai reduse sunt incasarile la bugetul de stat. Actuala conducere a Romaniei prefera sa se invarta in jurul parului cu funia legata de gat. De ce? Din prostie? Se sustine pana la un moment-dat. Sfaturi proaste? Posibil. Sa ne aducem aminte faptul ca Grecia a apelat la serviciile unui laureat Nobel pentru a-si pune ordine in economia nationala. Si se pare ca le-a iesit. Aportul la bugetul statului grec a crescut constant in ultimele noua luni, dupa ce s-a trecut la eficientizarea sistemului de colectare a taxelor si impozitelor, concomitent cu temperarea cresterii fiscalitatii.

Romania a beneficiat de-alungul perioadei postdecembriste, de doua genii economice, ambii sosind in tara noastra pe caii albi ai Fondului Monetar International; Poul Thomson si, mai nou, Jeffrey Franks. Ambii au beneficiat de prezenta la Palatul Victoria a unor premieri de paie, Victor Ciorbea si Emil Boc. Ambii au sosit in tara pe fondul degenerarii climatului socio-politic, in urma gafelor comise de doi presedinti de tara foarte "relaxati": Emil Constantinescu si Traian Basescu. Rezultatul va fi absolut acelasi. Poul Thomson a adus foametea in fosta Iugoslavie si Romania, locurile pe unde a fost plimbat ca si reprezentant, de catre FMI. Jeffrey Franks - noul Poul Thomson - se comporta in tara noastra precum in vicerege care, in timpul liber, apara exclusiv interesele bancilor straine, afectate de ordonanta guvernamentala nr.50, cea care incearca sa puna ordine in relatia contractuala banca-client.

Climatul permisiv creat de catre actuala conducere politica a Romaniei pentru insurubarea FMI - ului in economia si politica romaneasca, a deschis porti de intrare si pentru alte interese. Ambasadorul Gittenstein pune frontal problema datoriilor romanilor catre institutiile financiare americane; Angela Merkel cere plati urgente in contul agentilor economici germani din Romania. Ce se intampla cu independenta acestei tari? Am ajuns doar o colonie a unor state cu repartitie mai buna pe harta lumii? Traian Basescu si PD - ul a inchinat practic Romania unor interese straine. In momentul in care nu mai detii controlul propriei economii, in momentul in care deciziile politice sunt direct afectate de catre marjele de deficit impuse tie de catre o institutie internationala, nu te mai poti numi decat colonie. Sau protectorat. Protectorat FMI.

Nesimtirea pedista - de la Zeus citire

***
Marturisesc spasit ca resursele de nesimtire pura care exista in sanul principalului partid de guvernamant au ajuns sa ma infioare. Privesc la o emisiune-document despre noua forma pe care o indreapta nesimtirea pedista in aceasta tara; la Realitatea TV o emisiune pe teme economice, axata in primul rand pe negocierile cu FMI ce s-au desfasurat in aceasta dupa-amiaza si seara la Palatul Coreoceni. Printre invitati si un domn, reprezentant PD, pe numele dansului Danut Liga. Daca intr-adevar, la Realitatea mogulului Vantu exista emisiuni cu tema data, in sensul in care subiectul il constituie atacurile la adresa PD, de data aceasta intrebarile realizatorilor erau unele pertinente, de bun simt, axate exclusiv pe mersul acestor negocieri.

Au existat opt sau noua intrebari ale realizatorilor la care singurul raspuns ingaimat de catre acest ales al poporului in Parlamentul Romaniei a fost: "cred ca sunteti pusi de PSD sa imi puneti aceasta intrebare." Nu am putut nota nici un raspuns adecvat, argumentat, cu subiect si predicat, din partea acestui ipochimen. In fapt, intreaga strategie de comunicare audio-vizuala a PD in acest moment, se bazeaza exclusiv pe galeata de laturi pe care invitatul din partea acestui partid este obligat sa o poarte la el. Tactica aceasta este una paguboasa pentru acest partid. Ea nu face altceva decat sa indice romanilor absenta totala a argumentelor care sa sustina actiunile alambicate, haotice ale unui guvern handicapat si ale unui presedinte complexat de importanta functiei ocupate.

Aceasta atitudine a reprezentantului PD l-a iritat pana si pe atat de calmul editorialist de la revista Capital, Razvan Orasanu, care a simtit nevoia de al pune la punct pe pedistul impertinent. Cu aceasta atitudine din partea puterii marturisesc ca eu m-am obisnuit. Din ciclul marilor ganditori Hoara, Sulfina, Boureanu, etc, vine si acest Danut Liga. Aproape ca am ajuns sa il regret pe Mircea Toader. Macar asta pare intotdeauna rusinat de minciunile si aberatiile pe care trebuie sa le de-a pe goarna in emisiunile TV. Avea el asa o tristete interna, atunci cand trebuia sa dezminta evidenta.

PD - ul este creatia politica a lui Traian Basescu. Nu trebuie deci sa ne mire aceasta continua nesimtire si impertinenta cu care ne-a obisnuit acest partid. Nu stiu cine este autorul acestei strategii de comunicare, insa ea este dezastruoasa pentru pedisti. Este dezastruoasa deoarece ea indica, in primul rand, gaunosenia mesajului politic al acestei formatiuni politice. Nu ajunge sa iti tragi Institut de Studii Populare, mai ai nevoie si de oameni inteligenti, de bun-simt, care sa traduca, sa disemineze mesajul politic in randul maselor.

Crin Antonescu si teoria multimilor insufletite

***

Opozitia politica din Romania simte in acest moment necesitatea unui lider puternic, capabil de a genera consens in randurile ei atat de eterogene. Romania sanatoasa, cea care si-a mentinut si afirmat rezervele fata de constructia statala haotica a lui Traian Basescu, are nevoie de un simbol al normalitatii politice. Cei care ies in strada pentru a-si striga durerile au nevoie de un portdrapel politic. Micul El Che de Targu Jiu, Victor Ponta, si-a consumat intreaga lui energie politica intr-un mare fas, motiunea de cenzura prezentata si votata miercuri. Penibilul situatiei l-am inregistrat atunci cand coloanele de pesedisti (scuze, sindicalisti) erau conduse pe bulevardele bucurestene de catre Vanghelie si Ginerica. Fatal pentru PSD.

In acest moment politic Crin Antonescu ar trebui sa marseze si pe latura populara a personalitatii sale.Avem intruniri publice, avem mitinguri, lipseste doar omul  care sa imprime substanta politica necesara unei miscari nationale anti-PD/Boc/Basescu. Aceasta sansa ar trebui fructificata la maxim de catre stafful lui Crin. Anul trecut am avut prilejul sa particip la o actiune publica a presedintelui PNL in Timisoara. Am ramas placut surprins de usurinta cu care acesta comunica direct cu oamenii de pe strada. Era de o naturalete si o dezinvoltura absolut admirabila.

Nu inteleg de ce Antonescu refuza in acest moment contactul direct cu multimile. Sondajele il crediteaza deja ca fiind cel mai de incredere politician in ochii romanilor. Este un bun inceput. Insa un om politic devine mare cu adevarat doar atunci cand reuseste sa stapaneasca si sa canalizeze instinctele naturale ale multimilor. Este supremul test. Dumnezeu i-a dat lui Crin aceasta insusire, nu inteleg de ce nu si-o pune mai des in valoare. E timpul expunerii directe, e momentul ca antibasescianismul sa fie personalizat. Avem nevoie de un caracter puternic iar Antonescu poate sa fie acesta.

Acum este momentul. Insa aceste momente vin si trec foarte rapid. Este un tren care trebuieste prins. Daca PNL - ul va reusi sa depuna preconizata motiune de cenzura pe legile educatiei asumate in Parlament de catre cabinetul Boc, aceasta va fi in sine o victorie importanta de etapa. Daca in urma acestei motiuni am avea de-aface si cu un guvern demis, atunci Traian Basescu ar trebui sa se gandeasca serios la retragerea din politica. Dar pana atunci mai e mult.