Primenirea clasei politice. De ce reprezinta Vio Bota o alternativa reala?

***

Nu impartasesc aceleasi optiuni politice cu ziaristul, consultantul politic si, poate, cu ajutorul electoratului si a lui Dumnezeu, viitorul deputat de Timis, Viorel Bota.  Ba chiar in timpul campaniei electorale pentru alegerile locale din luna iunie, am amendat chiar pe acest blog, luarile sale de pozitie in favoarea candidatului Adrian Orza si atacurile, mai mult sau mai putin elegante, la adresa actualui primar al urbei noastre, Nicolae Robu. Asa mi-a dictat constiinta, asa am facut. Astazi presa timisoreana a vuit la vestea ca Vio Bota va candida, din partea USL, pentru un fotoliu de deputat in colegiul 8 Jimbolia.

Personal salut cu cea mai mare caldura accederea in politica mare a oamenilor cu viziune, cu idei, cu principii, cu gravitate si cu seriozitate in discursul public. Ori Vio Bota reprezinta, prin toata activitatea sa, tocmai acest gen de personaj politic/politizat.  M-am saturat de caricaturi politice, de oameni de paie care uita de cele mai multe ori verbul acasa, atunci cand trebuie sa adreseze mesaje cetatenilor. M-am saturat de politicieni "profesionisti", incapabili de a depasi o anumita conditie lumpen-cetateneasca. Din pacate prea multi politicieni romani cad in patima dublului discurs. Sa luam exemplul judetului Timis. Zona aceasta a tarii a fost mai tot timpul vitregita, datorita accederii in functiile de parlamentar a unor necuvantatoare, animale politice interesate exclusiv de parvenire, fara nici o legatura reala cu locul pe care ar trebui sa il reprezinte la Bucuresti. 

Cu toata sensibilitatea manifestata de catre Vio Bota fata de stanga politica, el este in esenta un conservator. Toate luarile sale de pozitie il definesc ca pe un sustinator al Normalitatii, cu toate formele pe care aceasta Normalitate o poate lua. Valori familiale impartasite, credinta in Dumnezeu, echilibru in exprimarea in spatiul public. Aceasta este definitia unui conservator. Dezvoltand subiectul ideilor exprimate deschis, viitorul candidat la deputatie s-a remarcat printr-un discurs politico-jurnalistic rational, neintrand niciodata in schimburi de replici dure, care se lasa de obicei cu cuvinte sau expresii contondente. Poate doar atunci cand interesele de consultant politic o cereau.

Vreau sa salut ideea PSD de a coopta in politica de prima liga oameni de valoare, care au habar despre ce vorbesc si care cunosc zona pe care ar trebui sa o reprezinte in Legislativul de la Bucuresti. Ne-am saturat de candidati ramas fara "coledzi", impusi de la Centru, care nu fac altceva decat sa reinvie personajele lui Caragiale. Ar trebui ca filialele partidelor politice din Timis sa spuna NU conducerilor centrale, atunci cand acestea doresc ca, trecand peste dorinta membrilor locali, sa puna niste candidati rupti total de spiritul regiunii.

Romania si romanii. Unde gresim ca si natiune?

***

Ultima incercare de demitere a presedintelui Traian Basescu s-a desfasurat sub imperiul generosului slogan "Vrem o tara ca afara". Cu siguranta ca multi dintre noi ne-am dori o Romanie mai curata, cu mai mult respect pentru mediul inconjurator, traversata de la un capat la altul de autostrazi precum cele de la vest de noi, cu oameni mai senini, mai putin apasati de grija zilei de maine. Structural, ca si pregatire profesionala sau putere de munca, nu suntem cu nimic mai prejos decat locuitorii tarilor mai dezvoltate. Martori ne pot fi concetatenii nostrii care au reusit sa se integreze cu succes in societati diferite de cea romaneasca, avand totusi in spate si bagajul romanesc.

De ce insa Romania, ca si natiune, ramane tributara la capitolul civism, implicare sociala si mentalitate politica? Greu de formulat un raspuns fara a face apel la psiho-istorie. In schimb unul simplist ar arata asa. In codul nostru genetic s-a strecurat, de-a lungul timpului, microbul neincrederii, al autosuficientei, al criticismului cronic. Am ajuns sa nu ne mai placa nimic din cea ce ne incojoara. Nu mai avem incredere in semenii nostrii, ne simtim tradati zi de zi, ceas de ceas. Nu avem curajul de a ne lua destinul in propriile maini, de a iesi din starea de minorat atat de bine descrisa de catre Imanuel Kant. Ne place sa carcotim la colt de strada, ne complacem in situatia de asistati, vrem sa stim tot timpul cea ce se intampla in ograda vecinului, poate chiar sub plapuma sub care doarme. Ne plac barfele si cancanul, zambim condescendent la necazul altuia, iubim sa dam sfaturi altora, acestea, de cele mai multe ori fara valoare sau gresite intentionat.

Din tot acest tablou lipseste ceva care sa ne defineasca ca si popor: un proiect national, de coeziune, care sa arata lumii ca suntem o natiune si nu o turma de oi bezmetice. Romania ultimelor doua decenii a devenit tara proiectelor incepute si lasate neterminate. Toate administratiile care s-a succedat, de la FSN - ul inceputului anilor '90 si pana la USL - ul zilelor noastre, au excelat la capitolul proiectelor demarate. Avem oficialitati care participa la deschideri de santiere dar, din pacate, prea putini sunt cei care ajung sa taie si panglici inaugurale.

Politicianismul - nu Politica! - este responsabil pentru abandonarea totala sau partiala a proiectelor incepute de catre administratia precedenta. Nu este bun pentru ca nu a fost ideea mea, par a spune unii politicieni romani. Fals! Daca ai tact atunci trebuie sa iei de la fiecare tot ce are acesta mai bun, in materie de proiecte sau idei. Sa ne gandim doar la Autostrada Soarelui, demarata acum zece ani de catre administratia Nastase, atat de necesara pentru fluidizarea traficului auto dintre Bucuresti si Litoral. Timp de ani de zile lucrarile au fost abandonate, desi finalizarea ei descongestiona arterele rutiere din zona. Concomitent se incheie celebra portiune de autostrada Turda - Gilau. De la nimeni catre nimic! Cui a folosit acest fapt? Greu de raspuns. Cel mult lui Mircea Badea, pentru a deveni (mai) celebru!

O alta problema foarte facil de observat, este si aceea ca Romania, ca si tara, nu mai are foarte multe interese permanente, care sa transgreseze limitele temporare ale unei administratii. Aproape totul se face pentru un interval de patru ani. Dupa aceea, Potopul! In campania premergatoare referendumului am putut observa implicarea directa a unor state occidentale in sustinerea d-lui Traian Basescu. Da, acolo, in capitalele acelor tari exista interese directe si permanente in legatura cu Romania, interese care prevaleaza asupra factorului politic.Lectia aceasta trebuieste invatata si asumata si de catre conducatorii nostrii.

Ideea principala pe care o sustin este aceea ca avem nevoie de continuitate intre administratiile consecutive. Un proiect bun nu trebuie blocat pe motive politice. Nu ajungem nicaieri asa. Faptele dau masura omului, dicton perfect valabil si in cazul de fata. Haideti sa judecam faptele si nu cancanul. Valabil plenar, local si national

Marea magarie a alegerilor parlamentare

***

Se apropie cu pasi repezi data alegerilor parlamentare, programate la inceputul lunii decembrie. Este de inteles deci ca cei cu ambitii de reprezentanti ai vulgului in Parlamentul de la Bucuresti, sa inceapa sa agite apele prin diferitele circumscriptii electorale sau filiale de partid, aruncand pe piata diferite zvonuri, informatii incomplete sau miciuni pur si simplu. Daca in plan local aceste evenimente sunt oarecum ciclice, ele nemaisurprinzand multa lume, ecuatia desemnarii candidatilor este complicata prin amestecul direct al conducerilor centrale ale mai tuturor formatiunilor politice in impunerea brutala a unor oameni necunoscuti pe plan local, indivizi care reprezinta un alt tip de Agamita Dandanache si nimic mai mult.

Cum altfel putem interpreta impunerea de catre conducerea centrala a PNL a ilustrului necunoscut Beni-Oni Ardelean, de loc din Hunedoara dar care isi face veacul prin Bucuresti, pastor baptist, dar si cadru didactic la Institutul Teologic Baptist din Capitala. Ce poate reprezenta acest domn pentru judetul Timis? Nimic. Faptul ca te bati porceste pe burta cu Crin Antonescu si pastoresti o gasca irationala din punct de vedere politic, capabila de vot in bloc la comanda potrivita venita de la pastor, nu te califica ca pe un candidat viabil in acest judet. Plus ca si treaba aceasta cu votul politico-confesional este deja deja perimata, mai toate partidele atragand in randurile lor lideri ai sectelor neoprotestante. Si atunci ce cauta acest domn ca si candidat intr-un colegiu din judetul Timis?

PDL defileaza in judetul Timis cu insusi presedintele acestei formatiuni politice, Vasile Blaga. Inca nu se cunosc imprejurarile care au determinat aceasta orientare, in conditiile in care Buldogul detinuse la un moment-dat conducerea organizatiei PDL Bucuresti. Probabil ca prietenia cu Ostaficiuc a avut un anumit rol. Vasile Blaga mai este recomandat si de faptul ca anii studentiei i-a petrecut la Timisoara, in bancile amfiteatrelor Politehnicii.  Desigur, in acest moment nimic nu apare a fi batut in cuie, insa semnalele sunt absolut ingrijoratoare pentru judetul Timis.

Modulul de reprezentare parlamentara creat pentru acest spatiu ne face sa alegem - ca intotdeauna in ultimii 22 de ani, de altfel - intre doua rele, sa dicernem iarasi raul cel mai mic. Timisul este posesiunea privata a politicienilor aciuati la Bucuresti, in conducerea principalelor formatiuni politice ale tarii. Ei impun candidatii, ignorand aproape cu desavarsire varfurile politice locale, capabile de a duce o politica in consonanta cu aspiratiile locuitorilor acestor meleaguri. Timisul este un gigant economic la nivel national, incapabil insa de a deveni si unul politic. Clujul a reusit sa faca acest lucru, facand fronda transpolitica pentru promovarea intereselor locale. In Timis avem politicieni mult prea neinsemnati...

  

Greseli strategice cu bataie lunga

***

Invalidarea trecutului referendum nu a insemnat doar o palma data cu sete peste obrazul brumei de democratie din tara noastra. Din pacate, odata cu implicarea directa a cancelariilor occidentale in sprijinirea fara rezerve a lui Traian Basescu, ideea euro-atlantica si acceptabilitatea unei societati bazate pe principiile statuate in practica politica de sorginte occidentala, pierde mult din atractia anterioara. Pentru ca in Romania acestor luni nu am avut parte de o confruntare intre adeptii euro-atlantismului si cei ai Rasaritului imediat.

Nu. Am avut doar o inclestare teribila intre doua tabere politice care ambele se revendica din traditia democratica europeana. Subiectul Rusia/China nu a fost niciodata adus in discutie. A fost o batalie politica data intre limitele fixate de practica politica unanim acceptata in Uniunea Europeana. Din pacate, cea ce s-a intamplat la Bucuresti a fost gresit receptat in capitalele occidentale, cel mai adesea din cauza canalelor de comunicatie virusate de catre adeptii lui Traian Basescu. Prin intermediul stipendiatilor de serviciu ai Institutului Cultural Roman sau ai Serviciului de Informatii Externe, s-a acreditat ideea unei confruntari directe dintre fortele proocidentale si cele tributare Moscovei. Curios este faptul ca aceasta aberatie chiar a prins in mintea unor oficiali de rang inalt din Statele Unite sau Germania.

Daca parcurgem cablogramele Ambasadei SUA de la Bucuresti, publicate de WikiLeaks, ne putem da seama de ce Statele Unite insista sa il sustina pe Traian Basescu. Achizitiile de materiale militare ale Romaniei de pe piata americana vor insemna multe miliarde de dolari in cativa ani. Un potential client trebuie aparat. Interesele reale ale Germaniei sunt tot de natura comerciala, Romania devenind o piata foarte buna pentru bunurile produse in aceasta tara sau avand ca si poarta de intrare in Uniunea Europeana tocmai porturile germane. Romania lui Traian Basescu nu a facut nimic pentru ai apara pe producatorii autohtoni in fata valului de importuri care inunda Romania in ultimii ani. 

Tagic este ca aceste luari de pozitie, care nu reprezinta altceva decat niste imixtiuni grosolane in politica interna a statului roman, nu fac altceva decat sa netezeasca asperitatile existente pana acum in relatiile romano-ruse. Romanii se vor uita mult mai rezervati la asa-zisa democratie occidentala si vor privi mai binevoitori catre Rasarit. In ultimii treizeci de ani de comunism in Romania, niciodata Uniunea Sovietica nu a intervenit atat de brutal precum au facut-o SUA si Germania, in treburile interne, in favoarea unuia sau al altuia dintre competitorii politici. Sa ne aducem aminte de Constantin Parvulescu, cel care a testat apele din PCR la Congresul al XII - lea, la ordinul discret al Moscovei. Totul s-a oprit in acea sala. Respect...? Democratie..? Da, dar nu pentru catei!

Mi-e jena!

***

Imi este jena de tot cea ce se intampla acum in politica romaneasca. Atmosfera a inceput sa devina tot mai pestilentiala. Aruncatul cu scarna in fata preopinentului politic a devenit sport national. O increngatura invizibila de interese determina intretinerea unei crize politice din care doar cetateanul iese in pierdere. Este jenant sa mai scrii despre acest domeniu. Dragi politicieni cocotati in varful puterii, din postura mea de cetatean indignat si disperat nu pot sa va urez decat o sincera:

Cu indoita scarba

GM

USL, stai jos, ai nota 4. Data viitoare sa vii cu temele facute!

***

Observ ca exista destul de multi  oameni - inteligenti de altfel -  care inclina sa acuze intreg corpul electoral romanesc pentru nereusita relativa a referndumului de duminica, 29 iulie. Acest fapt constituie o prostie, cu toate ca, dupa cum am spus mai sus, cei care exprima direct sau voalat aceasta opinie nu sunt in nici un caz oameni prosti. Nu dragii mei, si in acest caz poporul si-a facut constiincios datoria. Doar ca cei care trebuiau sa maximizeze importanta politica a rezultatului referendumului nu prea si-au facut treaba.

Inca o data politicienii care trebuiau sa preia forta mesajului de schimbare dat de catre patura constienta din punct de vedere civic a societatii romanesti, au preferat sa astepte ca doar poporul sa rezolve principala problema a Romaniei, Traian Basescu. Nimic mai pagubos! In ultimele doua zile am putut constata cat de inept s-au comportat strategii de campanie ai USL si cat de dezinteresati au fost edilii de acest referendum. Ori, stati asa, USL chiar are cel mai mare numar de primari din Romania. Avand guvernarea in propriile maini, avand la dispozitie Ministerul Administratiei si al Internelor, beneficiind de aportul stiintific al Institutului National de Statistica, acesti domni nu au reusit sa armonizeze listele electorale permanente cu realitatea demografica existenta de facto in tara noastra! Cred ca este un blestem aruncat asupra celor care nu impartasesc valorile basismului manifest, si anume acela de a fi reprezentati politic de niste eunuci.

USL s-a comportat lamentabil in pregatirea acestui plebiscit. Nu a reusit sa scape de imaginea cuplului Iliescu-Nastase, contrapus mai intotdeauna, interesat, unui Traian Basescu, care a ramas acelasi animal politic speculant, capabil de a trage foloase din orice gafa a adversarilor sai. Paradoxal, Traian Basescu se gaseste de mult timp pe topoganul politicii romanesti. Steaua lui a apus sau este foarte aproape de a apune. Este de batut in orice confruntare serioasa. Se pare insa ca USL nu prea doreste sa il inlature pe Basescu sau - de ce ne-am mira oare? - sunt prea idioti pentru a reusi cu adevarat acest lucru. Personal raman cu un gust amar deoarece s-a ratat o buna sansa de a scapa de Basescu. Dar viata merge inainte, cu toate ca flacara sperantei scade in intensitate. Poate se doreste exact acest lucru...?

Momentul zero in politica romaneasca

***

In urma cu vreo zece ani era la moda sa se vorbeasca despre un asa-zis moment zero in fotbalul autohton. Ce se intamplase? Pai se furase atat de mult in perioada premergatoare, de la titluri de campioana, jucatori, constiinte de arbitrii incat mercurialul urcase prea mult iar valoarea competitiei interne pe plan european era nula. Atunci adunarea inteleptilor din Liga lui Mitica a decis ca deja este prea mult si ar trebui sa lasa asa, de primenire, ca macar cateva campionate sa plece la drum fara ca echipa castigatoare sa fie cunoscuta chiar din startul competitiei. Ca pana la urma s-a dus dracului toata aceasta intelegere, deja reprezinta o alta discutie.

 

De un moment zero avem nevoie si in politica romaneasca. In acesti ultimi ani am trait momente penibile, pe care nu are sens sa le reproduc aici. Beneficiind de prezenta la Cotroceni a unui presedinte obisnuit mai mult cu tangajul unei nave si cu whiskey-ul baut de dimineata, in loc de cafea, Romania s-a afundat tot mai mult intr-o prapastie din care foarte greu va mai reusi sa iasa. Nu exista solutii magice, nu exista formule castigatoare ab initio, dar de undeva trebuie sa se inceapa. Referendumul de azi se poate constitui intr-un asemenea moment. Daca societatea romaneasca este destul de matura astfel incat sa fie in stare sa isi genereze, pentru intaia data, anticorpii in fata infectiei Basescu, tara aceasta mai are o sansa. Daca romanii vor iesi la vot, indiferent de optiunea pe care si-au insusit-o, acest fapt ar insemna ca deja avem germenii unui civism care, tradus in actiune, ne-ar da dreptul la Speranta. In schimb, daca cetatenii acestei tari vor sta in case, baruri, stranduri, cu burtoiul imbacsit de bere, spunand ca pe ei nu ii iintereseaza ce se intampla, atunci chiar ne meritam soarta ca si natiune.

Democratia nu este un dat! Democratia - si mai ales cea participativa - necesita implicare civica. Este nevoie de cetateni constienti, informati, capabili de a discerne lucrurile pozitive de cele negative. Ori apelul la boicotarea referendumului de azi, facut de cercurile politice din jurul lui Traian Basescu, se traduce doar prin suntarea actului democratic-constitutional al plebiscitului in favoarea ragaitului bahic. Nimic nou, ar spune unii. Da, dar avem nevoie de un moment zero, mai tineti minte? Referendumul de azi reprezinta si un test al maturitatii societatii romanesti. Ce alegem? Implicarea civica sau ragaitul bahic basescian?