***
Societatea Timisoara are marele merit de a fi reusit sa mentina vii, sub o forma sau alta, idealurile, ideile marete decantate dupa decembrie 1989. Urata de unii, acceptata de altii, admirata de marea majoritatea a oamenilor onesti, Societatea Timisoara a jucat rolul de santinela a constiintei noastre.
Aceasta organizatie non-guvernamentala in adevaratul sens al cuvantului a fost principala vinovata pentru cosmarurile de dupa 1989 ale fostilor tovarasi, transformati mult prea rapid in domni. Prin ideile promovate in Proclamatia de la Timisoara se viza exact extirparea esentei comunistoide din viata politica romaneasca. Daca se reusea acest lucru la acel moment alta ar fi fost desfasurarea de fapte din politica damboviteana cu iz muscalasco-taringradean.
In acest moment Societatea Timisoara a devenit un produs de nisa. De ce de nisa? Simplu. Anticomunismul militant nu mai este la moda. Acest discurs a fost confiscat de catre presedintele tarii, direct, prin condamnarea exclusiv declarativa a comunismului si indirect, prin intermediul tutarilor prezidentiali in frunte cu Tisminiteki/Tismaneanu.
Intr-o recenta conferinta de presa, presedintele societatii, Florian Mihalcea a prezentat cazuri de informatori sau colaboratori ai Securitatii care, dupa consumarea evenimentelor din decembrie, au devenit membrii fondatori ai forului neguvernamental de la Timisoara. Alaturi de cunoscuta doamna Musca Mona si de autorul de talk-shock-uri enteviste Doru Braia, pe aceasta lista s-a adaugat si numele pictorului Mihai Olteanu.
Se pare ca baietii au dorit o reorientare rapida dupa 1989. Mai jos imi permit sa public o parte din continutul Proclamatiei. Va rog sa treceti peste marimea textului si sa il parcurgeti. Faceti acest efort. Merita. Am eliminat preambulul pentru o lectura mai facila si am lasat doar punctele esentiale. Dupa ce veti parcurge textul, am o intrebare pe care trebuie sa v-o adesez si voua; Oare unde eram acum ca si tara daca aceste idei erau preluate intr-un proiect de constitutie?
***
1. Revolutia de la Timisoara a fost inca din primele ei ore, nu doar anticeausista ci si categoric anticomunista. In toate zilele Revolutiei s-a scandat, de sute de ori: "Jos comunismul!". In consens cu aspiratia sutelor de milioane de oameni din Estul Europei, am cerut si noi abolirea imediata a acestui sistem social totalitar si falimentar. Idealul Revolutiei noastre a fost si a ramas reintoarcerea la valorile autentice ale democratiei si civilizatie europene.
...
4. Pentru victoria Revolutiei din Timisoara s-au jertfit, alaturi de romani, si maghiari, si germani, si sarbi si membri ai altor grupari etnice care de secole conlocuiesc in orasul nostru pasnic, in buna intelegere. Timisoara este un oras romanesc si european, in care nationalitatile au refuzat si refuza nationalismul. Invitam pe toti sovinii din Romania, indiferent ca sunt romani, maghiari sau germani, sa vina la Timisoara, la un curs de reeducare in spiritul tolerantei si al respectului reciproc, singurele principii care vor domni in viitoarea Casa a Europei.
5. Inca in data de 16 decembrie, din primele ore ale Revolutiei, una dintre lozincile cele mai des scandate a fost: "Vrem alegeri libere!" Ideea pluralismului a fost si a ramas una dintre cele mai scumpe timisorenilor. Suntem convinsi ca fara partide politice puternice nu poate exista o democratie autentica, de tip european. Cu exceptia celor extremiste, de stanga sau de dreapta, toate partidele au drept la existenta in cetatea Timisoarei. In orasul nostru nu au fost atacate si devastate sediile partidelor politice, nici unul dintre membrii acestora nu a fost amenintat, insultat sau calomniat. Membrii partidelor politice sunt concetatenii nostri, sunt colegii nostri de munca, sunt prietenii nostri care au opinii politice. Democratia europeana inseamna libera exprimare a opiniilor politice, dialogul civilizat intre exponentii lor si competitia loiala pentru cucerirea adeziunii politice si, implicit, a puterii de stat. Am fi acceptat in sistemul democratiei romanesti si Partidul Comunist Roman, daca el nu ar fi fost compromis total si definitiv de catre nomenclatura sa, degenerand in fascism rosu. In tarile est europene in care partidele comuniste si-au pastrat minima decenta, societatea le contesta in principiu, dar le tolereaza in fapt. La noi, partidul comunist a ajuns insa pana la genocid, si prin aceasta s-a autoexclus din societate. Nu-l vom tolera nici in principiu, nici in fapt, indiferent sub ce denumire ar incerca sa renasca.
6. Dupa patru decenii de educatie si propaganda exclusiv comunista, exista in constiinta tuturor romanilor prejudecati apartinand acestei ideologii. Existenta lor nu este o vina pentru purtator. Manipularea lor, insa, de catre grupuri interesate in renasterea comunismului si reinstaurarea lui la putere este un act contrarevolutionar. Pe lista de lozinci, multiplicata la xerox si impartita in 28 ianuarie, demonstrantilor din Piata Banu Manta din Bucuresti, se aflau si slogane vechi de 45 de ani. Identificarea, de pilda, a partidelor "istorice" cu partide vanzatoare de tara este un astfel de slogan si constituie o calomnie. Dimpotriva, activistii comunisti de acum 45 de ani, dintre care unii au si astazi functii importante in conducerea tarii, se fac vinovati de tradarea Romaniei si aservirea ei URSS-ului. Ei sunt cei care scandau atunci: "Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus!" si nu membrii partidelor "istorice". Acestia din urma s-au opus transformarii Romaniei intr-un satelit al Moscovei si unii au platit cu viata aceasta indrazneala. Se impune redactarea de urgenta a unei scurte, dar corecte, istorii a perioadei 1944-1950 si difuzarea ei in tiraje de masa.
7. Timisoara a pornit Revolutia impotriva intregului regim comunist si intregii sale nomencla- turi si nicidecum pentru a servi ca prilej de ascensiune politica a unui grup de dizidenti anticeausisti din interiorul PCR-ului. Prezenta acestora in fruntea tarii face moartea eroilor din Timisoara zadarnica. I-am fi acceptat poate in urma cu zece ani, daca la Congresul al XII-lea al partidului s-ar fi alaturat lui Constantin Parvulescu si ar fi rasturnat clanul dictatorial. Dar n-au facut-o, desi aveau si prilejul, si functii importante, care le acordau prerogative. Dimpotriva, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe dizident. Lasitatea lor din 1979 ne-a costat inca zece ani de dictatura, cei mai grei din toata perioada, plus un genocid dureros.
8. Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.
9. Timisoara nu a facut revolutie pentru salarii mai mari sau pentru avantaje materiale. Pentru acestea era suficienta o greva. Suntem roti nemultumiti de sistemul de salarizare, exista si in Timisoara categorii de muncitori care lucreaza in conditii extrem de grele si sunt prost platiti (vezi, de pilda, cazul celor ce muncesc in turnatorii sau in industria detergentilor), si, totusi, nici un colectiv nu a facut greva pentru marirea lefurilor si nu si-a trimis delegati sa trateze cu guvernul revendicari materiale exclusive. Majoritatea timisorenilor stiu ceea ce toti economistii se straduie in aceste zile sa aduca tarii la cunostinta: marirea in acest moment a salariilor ar declansa automat inflatia, asa cum s-a intamplat in unele state est europene. Iar inflatia odata pornita, sunt necesari ani de eforturi pentru a o stopa.
Numai cresterea productiei, deci a cantitatii de marfa aflata pe piata va permite, in paralel, cresterea generala a nivelului de salarizare. In plus, pentru bugetul sarac al Romaniei, prioritare trebuie sa fie acum cheltuielile destinate restabilizarii unui nivel minim de civilizatie. Se impun, de pilda, investitii urgente in domeniul asistentei medicale si salubritatii.
10. Desi militam pentru reeuropenizarea Romaniei, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care isi au neajunsurile si inechitatile lor. Suntem insa categoric in favoarea ideii de initiativa particulara. Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietatii de stat. Nu vom avea niciodata pluralism politic fara pluralism economic. S-au gasit insa si voci care, in spirit comunist, sa asimileze initiativa privata cu "exploatarea" si pericolul catastrofei de a apare oameni bogati. Se speculeaza in acest sens invidia lenesului si teama de munca a fostului privilegiat din intreprinderile comuniste. Dovada ca timisorenii nu se tem de privatizare este faptul ca mai multe intreprinderi si-au anuntat deja intentia de a se transforma in Societati anonime pe actiuni. Pentru ca aceste actiuni sa fie totusi cumparate pe bani curati, ar trebui infiintate in fiecare oras comisii de inventariere a averilor fostilor privilegiati ai puterii, coruptiei si penuriei. De asemenea, actiunile unei intreprinderi se cuvin oferite spre cumparare in primul rand lucratorilor ei. Consideram constructiva ideea, mai radicala, a privatizarii prin improprietarirea tuturor lucratorilor unei intreprinderi cu un numar egal de actiuni, statul urmand sa pastreze numai acel procent de fonduri care sa-i asigure controlul activitatii. In felul acesta, s-ar oferi tuturor lucratorilor sanse egale de prosperitate. Daca cei lenesi si-ar pierde sansa, nu s-ar putea totusi plange de discriminare.
11. Timisoara este hotarata sa ia in serios si sa se foloseasca de principiul descentralizarii economice si administrative. S-a si propus experimentarea in judetul Timis a unui model de economie de piata, pornind de la capacitatile sale puternice si de la competenta specialistilor de care dispune. Pentru atragerea mai usoara si mai rapida a capitalului strain, indeosebi sub forma de tehnologie si materii prime speciale, si pentru crearea de societati mixte, cerem si pe aceasta cale infiintarea la Timisoara a unei filiale a Bancii de Comert Exterior. O parte din castigurile in valuta ale partii romane din aceste societati mixte va intra in salariile muncitorilor, intr-un procent ce va fi negociat, de la caz la caz, cu liderii sindicali. Plata unei parti din salariu in valuta va asigura o buna cointeresare materiala a muncitorilor. In plus, pasapoartele nu vor mai fi carnete bune doar de tinut in sertar. O alta consecinta pozitiva ar fi scaderea cursului valutar la bursa libera, ceea ce ar atrage dupa sine cresterea imediata a nivelului de trai.
12. Dupa caderea dictaturii au fost invitati in tara toti romanii plecati in exil, pentru a pune umarul la reconstructia Romaniei. Unii s-au intors, altii si-au anuntat intentia de o face. Din pacate, instigati de forte obscure, s-au gasit si oameni care sa huleasca pe exilatii reintorsi, sa-i califice tradatori, sa-i intrebe tendentios ce au mancat in ultimii zece ani. Este o atitudine care nu ne face cinste. In disperarea care ne-a stapanit in ultimii patruzeci de ani, poate ca nu a fost roman caruia sa nu-i fie trecut prin minte, macar o data, sa scape de mizerie luand calea exilului. Multi dintre romanii aflati astazi departe de tara au plecat dupa persecutii politice si chiar dupa ani grei de inchisoare. Ar fi rusinos din partea noastra sa-i hulim si noi cu vorbele activistilor comunisti de odinioara. Exilul romanesc inseamna sute de profesori eminenti care predau la cele mai mari universitati din lume, mii de specialisti pretuiti la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificati in tehnologiile cele mai avansate. Sa fim mandri de ei si sa transformam raul in bine, facand din trista si dureroasa diaspora romaneasca o forta innoitoare pentru Romania. Timisoara ii asteapta cu dragoste pe toti exilatii romani. Sunt compatriotii nostri si, azi mai mult ca niciodata, avem nevoie de competenta lor, de europenismul gandirii lor si chiar de sprijinul lor material. De asemenea, cultura romana va fi intreaga numai dupa ce se reintegreaza in ea cultura din exil.
13. Nu suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie ca zi nationala a Romaniei. In felul acesta se eternizeaza persoana dictatorului, de fiecare data sarbatorindu-se un numar de ani de la caderea lui. In majoritatea tarilor care si-au legat ziua nationala de o revolutie, ziua aleasa este cea a declansarii revolutionare, fiind astfel glorificat curajul poporului roman de a se ridica la lupta. Un singur exemplu: ziua nationala a Frantei este 14 iulie, ziua cand, in 1789, a inceput Marea Revolutie franceza prin daramarea Bastiliei. In consecinta, cerem instituirea zilei de 16 decembrie ca zi nationala a Romaniei. Astfel, copiii, nepotii si stranepotii nostri vor celebra curajul poporului de a infrunta opresiunea, si nu caderea unui tiran nemernic. Cu exceptia ziarului Romania Libera, presa, radioul si televiziunea din Bucuresti. Evenimentele comentate ca revolutionare sunt numai cele din 21-22 decembrie. Ne inchinam cu pietate in fata eroilor bucuresteni, ca si in fata eroilor din Lugoj, Sibiu, Brasov, Targu Mures, Cluj, Arad, Resita si din toate celelalte orase care au avut nevoie de martiri pentru a cuceri libertatea. Ne doare si ne revolta insa politica centrala de minimalizare a Revolutiei noastre, evident si prin efortul de diminuare a numarului mortilor. Noi am fost pe strazile Timisoarei in zilele Revolutiei si stim ca numarul lor este mai mare decat cel anuntat oficial. Ii asiguram insa pe acei care astazi tainuiesc adevarul ca nu vom inceta lupta pana cand nu vor fi adusi in fata instantei, in calitate de complici la genocid. Aceasta Proclamatie s-a nascut din necesitatea de aduce la cunostinta natiunii romane adevaratele idealuri ale Revolutiei de la Timisoara. A fost o revolutie facuta de popor si numai de el, fara amestecul activistilor si securistilor. A fost o revolutie autentica si nu o lovitura de stat. A fost categoric anticomunista si nu doar anticeausista. La Timisoara nu s-a murit pentru ca activisti comunisti din randurile doi si trei sa treaca in frunte si unul din participantii la genocid sa fie numit de catre acestia ministru de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea sociala si nationala, cultul personalitatii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, amenintarile telefonice si scrise si toate celelalte metode comuniste de constrangere sa fie practicate in vazul lumii, in timp ce noua ni se cere pasivitate in numele stabilitatii sociale. Aceasta Proclamatie se adreseaza in primul rand celor care au primit revolutia cadou si se mira de ce suntem nemultumiti, de vreme ce dictatura a cazut, s-au abrogat o serie de legi proaste si a mai aparut si cate ceva in pravalii. Acum stiu de ce suntem nemultumiti: nu acesta a fost idealul Revolutiei de la Timisoara. Noi, autorii acestei Proclamatii, participanti la evenimentele dintre16 si 22 decembrie 1989, nu consideram Revolutia incheiata. O vom continua pasnic, dar ferm. Dupa ce am infruntat si am invins, fara ajutorul nimanui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni si nimic nu ne mai poate intimida.
Timisoara, 11 martie 1990
duminică, 28 iunie 2009
joi, 25 iunie 2009
Deputatul Bulă si sindromul Cetateanului Turmentat
***
La inceputul acestei saptamani, in Parlament, am trait un moment de-a dreptul haios; Un deputat din PD-L a reusit sa voteze in favoarea respingerii cererii procurorului general Laura Kovesi in dosarul Zambaccian 1. Omuletul, foarte sincer, sustine ca nu este vinovat, ci pur si simplu nu a inteles procedura de vot.
Declaratia prin care incerca sa se scuze in fata presei este de o sinceritate dezarmanta: "M-au innebunit astia de cap. Nici nu stiu ce am votat ca n-am inteles. Ba impotriva, ba contra. Am votat din greseala pentru inadmisibilitatea cererii procurorului", a declarat, pentru HotNews, Nicolae Stan. Da, Nicolae il cheama pe deputatelul acesta. Si Stan. Si daca toate acestea nu vi se par indeajuns, porecla omului este Bulă. Nu inteleg de ce, pentru ca, din amintirile mele, Bula era un personaj inteligent, intotdeauna stapan pe situatie.
Biografia acestui ales uninominal este si ea una destul de pestrita. Ia ascultati aici: are 58 de ani
a intrat la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din Craiova in 2001, reusind sa o absolve in 2006. Stati asa putin. Facultatea aceasta este incununarea personalitatii sale complexe. De ce fac aceasta afirmatie? Pai hai sa vedem cum a decurs relatia lui cu politica.
Bulă al nostru a fost contabil, sef de ferma si primar in comuna Colonesti. Din 1974 si pana in 1989 a fost membru PCR, iar in 1990-1992 il regasim in FSN. Buuuun. Iar de-acum urmeaza celebrul baleiaj intrafesenistic intre PD si PSD. Haideti sa vedem cum.
Intre 1992 si 1996 a fost membru PD, presedinte al organizatiei locale PD Colonesti. Urmatoarea etapa il regaseste in PSD, partid pe care l-a slujit cu credinta intre 1997 si 2008. Iar din 15 octombrie 2008 adera, normal, la PD. Ce sa mai spunem? Cine mai are puterea sa rada sa o faca acum. :)
La inceputul acestei saptamani, in Parlament, am trait un moment de-a dreptul haios; Un deputat din PD-L a reusit sa voteze in favoarea respingerii cererii procurorului general Laura Kovesi in dosarul Zambaccian 1. Omuletul, foarte sincer, sustine ca nu este vinovat, ci pur si simplu nu a inteles procedura de vot.
Declaratia prin care incerca sa se scuze in fata presei este de o sinceritate dezarmanta: "M-au innebunit astia de cap. Nici nu stiu ce am votat ca n-am inteles. Ba impotriva, ba contra. Am votat din greseala pentru inadmisibilitatea cererii procurorului", a declarat, pentru HotNews, Nicolae Stan. Da, Nicolae il cheama pe deputatelul acesta. Si Stan. Si daca toate acestea nu vi se par indeajuns, porecla omului este Bulă. Nu inteleg de ce, pentru ca, din amintirile mele, Bula era un personaj inteligent, intotdeauna stapan pe situatie.
Biografia acestui ales uninominal este si ea una destul de pestrita. Ia ascultati aici: are 58 de ani
a intrat la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din Craiova in 2001, reusind sa o absolve in 2006. Stati asa putin. Facultatea aceasta este incununarea personalitatii sale complexe. De ce fac aceasta afirmatie? Pai hai sa vedem cum a decurs relatia lui cu politica.
Bulă al nostru a fost contabil, sef de ferma si primar in comuna Colonesti. Din 1974 si pana in 1989 a fost membru PCR, iar in 1990-1992 il regasim in FSN. Buuuun. Iar de-acum urmeaza celebrul baleiaj intrafesenistic intre PD si PSD. Haideti sa vedem cum.
Intre 1992 si 1996 a fost membru PD, presedinte al organizatiei locale PD Colonesti. Urmatoarea etapa il regaseste in PSD, partid pe care l-a slujit cu credinta intre 1997 si 2008. Iar din 15 octombrie 2008 adera, normal, la PD. Ce sa mai spunem? Cine mai are puterea sa rada sa o faca acum. :)
marți, 23 iunie 2009
Nesimtire, numele tau este Ridzi
***
Am trait multe fenomene ciudate in politica autohtona de-alungul ultimelor doua decenii dar parca atata nesimtire crasa din partea unui ministru nu am mai vazut. Vinovatia d-nei Ridzi, dovedita cu acte de catre colegii de la GsP, nu produce nici un efect la Palatul Victoria sau la Cotroceni.
Pana acum un an el Presidente se autosesiza de fiecare data cand DNA - ul domniei sale incepea vreo ancheta impotriva unui ministru al Guvernului Tariceanu. Intre noi fie vorba toate aceste anchete au insemnat tot atatea esecuri. DNA - ul nu a reusit sa adune probe concludente care sa determine trimiterea in judecata a vreunui ministru.
In cazul recent al doamnei Ridzi, presedintele tace malc. Si are si de ce sa taca. Asta pentru ca fondurile care au facut obiectul administrarii defectuoase (furtului) de catre MTS au ajuns in campania lui Miss Botox, recte Eba. Acei bani au sustinut intrega campanie electorala, foarte agresiva, a mezinei presedintelui Basescu.
Acest scandal se va musamaliza. Exista complicitati foarte mari pe orizontalul guvernarii pediste. Recenta declinare a cazului de catre Parchet in favoarea DNA reprezinta inmormantarea acestei infractiuni. Departamentul condus de catre dl. Daniel Morar reprezinta doar o extensie a Cotroceniului in justitia romaneasca.
Cazurile de acest gen se vor inmulti. Modul de operare al d-nei Ridzi se va generaliza. Resursele bugetare sunt vanate, mai ales in aceasta perioada de criza!, de catre clientela politica a celor doua partide care conduc destinele Romaniei.
Putem sa contabilizam deja o alta actiune de acest gen in contul ministrului Nemirschi. 500.000 euro pentri promovare?!?! Atacurile la banii din Buget se vor inmulti. Cel mai grav lucru este acela ca Statul Roman nu are formati anticorpii care sa lupte contra acestei maladii.
Vom asista oare la o devalizare totala a vistieriei Statului?
Am trait multe fenomene ciudate in politica autohtona de-alungul ultimelor doua decenii dar parca atata nesimtire crasa din partea unui ministru nu am mai vazut. Vinovatia d-nei Ridzi, dovedita cu acte de catre colegii de la GsP, nu produce nici un efect la Palatul Victoria sau la Cotroceni.
Pana acum un an el Presidente se autosesiza de fiecare data cand DNA - ul domniei sale incepea vreo ancheta impotriva unui ministru al Guvernului Tariceanu. Intre noi fie vorba toate aceste anchete au insemnat tot atatea esecuri. DNA - ul nu a reusit sa adune probe concludente care sa determine trimiterea in judecata a vreunui ministru.
In cazul recent al doamnei Ridzi, presedintele tace malc. Si are si de ce sa taca. Asta pentru ca fondurile care au facut obiectul administrarii defectuoase (furtului) de catre MTS au ajuns in campania lui Miss Botox, recte Eba. Acei bani au sustinut intrega campanie electorala, foarte agresiva, a mezinei presedintelui Basescu.
Acest scandal se va musamaliza. Exista complicitati foarte mari pe orizontalul guvernarii pediste. Recenta declinare a cazului de catre Parchet in favoarea DNA reprezinta inmormantarea acestei infractiuni. Departamentul condus de catre dl. Daniel Morar reprezinta doar o extensie a Cotroceniului in justitia romaneasca.
Cazurile de acest gen se vor inmulti. Modul de operare al d-nei Ridzi se va generaliza. Resursele bugetare sunt vanate, mai ales in aceasta perioada de criza!, de catre clientela politica a celor doua partide care conduc destinele Romaniei.
Putem sa contabilizam deja o alta actiune de acest gen in contul ministrului Nemirschi. 500.000 euro pentri promovare?!?! Atacurile la banii din Buget se vor inmulti. Cel mai grav lucru este acela ca Statul Roman nu are formati anticorpii care sa lupte contra acestei maladii.
Vom asista oare la o devalizare totala a vistieriei Statului?
sâmbătă, 20 iunie 2009
Scarba de politicienii actuali, premisa pentru cresterea extremistilor antisistem
***
Actuala stare de fapt, cu o partitura politica execrabil interpretata de catre politicienii zilei, cu o presa care si-a gasit sacul de box perfect in netotii care populeaza bancile Parlamentului, cu asteptarile tradate ale alegatorilor, toate acestea pot conduce catre o situatie exploziva.
Romanii nu mai au pe cine alege. In cei aproape douazeci de ani scursi de la momentul decembrie 1989 pe la Guvern au trecut toate fortele politice importante. Inclusiv PRM! Problema este ca mai toti acestia au dat cu batul in balta. Sau aceasta este senzatia lasata oamenilor de rand in absenta unei comunicari reale pe verticala. Poate ca au existat si momente in care politicienii au reusit sa se ridice la nivelul menirii lor dar acestea nu au fost relevate publicului larg.
Cum am spus comunicarea cu cetatenii este una lacunara. Politicienii - cu putine exceptii - dupa ce au fost alesi s-au baricadat intr-un turn de fildes lasand comunicarea pe mana presei. Presa romaneasca care este avida de senzational sau subjugata unor interese oculte. Politicienii care ajung in platourile unor emisiuni politice isi fac iluzii daca cred ca vor reusi sa spuna si altceva decat vrea moderatorul.
Romanii sunt dezamagiti. Slaba participare la vot este un prim simptom. Oamenii acestia pot deveni masa de manevra pentru exteremisti. Si cand spun extremisti nu ma refer la partidul d-lui Vadim Tudor. Nu. Vadim este controlabil. Plus ca si-a tocit dintii in douazeci de anii de politica.
Marele pericol il vom inregistra in momentul in care in politica romaneasca vor ajunge oameni noi cu discurs justitiar care nu au avut acces pana acum in cercul puterii. Sper sa ma insel si sa nu fie asa dar toate semnalele spre situatia aceasta converg.
Actuala stare de fapt, cu o partitura politica execrabil interpretata de catre politicienii zilei, cu o presa care si-a gasit sacul de box perfect in netotii care populeaza bancile Parlamentului, cu asteptarile tradate ale alegatorilor, toate acestea pot conduce catre o situatie exploziva.
Romanii nu mai au pe cine alege. In cei aproape douazeci de ani scursi de la momentul decembrie 1989 pe la Guvern au trecut toate fortele politice importante. Inclusiv PRM! Problema este ca mai toti acestia au dat cu batul in balta. Sau aceasta este senzatia lasata oamenilor de rand in absenta unei comunicari reale pe verticala. Poate ca au existat si momente in care politicienii au reusit sa se ridice la nivelul menirii lor dar acestea nu au fost relevate publicului larg.
Cum am spus comunicarea cu cetatenii este una lacunara. Politicienii - cu putine exceptii - dupa ce au fost alesi s-au baricadat intr-un turn de fildes lasand comunicarea pe mana presei. Presa romaneasca care este avida de senzational sau subjugata unor interese oculte. Politicienii care ajung in platourile unor emisiuni politice isi fac iluzii daca cred ca vor reusi sa spuna si altceva decat vrea moderatorul.
Romanii sunt dezamagiti. Slaba participare la vot este un prim simptom. Oamenii acestia pot deveni masa de manevra pentru exteremisti. Si cand spun extremisti nu ma refer la partidul d-lui Vadim Tudor. Nu. Vadim este controlabil. Plus ca si-a tocit dintii in douazeci de anii de politica.
Marele pericol il vom inregistra in momentul in care in politica romaneasca vor ajunge oameni noi cu discurs justitiar care nu au avut acces pana acum in cercul puterii. Sper sa ma insel si sa nu fie asa dar toate semnalele spre situatia aceasta converg.
Miron Mitrea pe culoarul catre PD
***
Interesanta emisiunea Oanei Stancu de aseara! Interesanta din mai multe puncte de vedere. Pentru mine cel mai important aspect desprins de aici este pozitionarea totala a lui Miron Mitrea, fost sindicalist cu basculanta, actual pesedist, de partea pozitiei adoptate de catre PD in legatura cu inregistrarile de la intrunirea conducerii PSD care a avut loc la Turnu Magurele.
Desi sunt adeptul democratiei interne in cadrul oricarui partid politic, in momentul in care se adopta o hotarare cu majoritate de voturi , tu, ca si personaj politic important din acel partid, nu poti sa vii si sa o critici in mod public. Ma uitam cu atentie la mimica lui Mitrea, la expresia satisfacuta care se citea pe chipul sau atunci cand Cristian Preda sau Dan Tapalaga atacau PSD - ul si pe Mircea Geoana.
Ca sa nu mai vorbesc de momentul interventiei penibilului fost primar de Bucuresti, dl. Videanu, actualmente ministru boccian, om cu onoarea nereperata dupa ce s-au facut publice inregistrarile cu pesedeii de ieri. Miron Mitrea traia cu exaltare momentele in care ceilalti sareau la jugulara sefului sau de partid.
Incredibil! Cunoastem cu totii ineptiile pe care le-a debitat prin decembrie anul trecut acest viitor pedist. Chestii cu beregate sfartecate, Geoana, insistenta...Dar de aici si pana a nu mai avea pic de respect pentru formatiunea din care, formal, inca faci parte, este drum lung.
Foarte buna prestatia prietenului nostru dl. Mihai Voicu in emisiunea de aseara. A spus niste lucruri pe care, daca eram acolo le-as fi spus si eu. De bun simt. Cristian Preda arata ca un oligofren, vorbeste precum un oligofren. Dan Tapalaga tot cu partidul in gura, recte PD, desi se crede jurnalist independent. Asta e.
Interesanta emisiunea Oanei Stancu de aseara! Interesanta din mai multe puncte de vedere. Pentru mine cel mai important aspect desprins de aici este pozitionarea totala a lui Miron Mitrea, fost sindicalist cu basculanta, actual pesedist, de partea pozitiei adoptate de catre PD in legatura cu inregistrarile de la intrunirea conducerii PSD care a avut loc la Turnu Magurele.
Desi sunt adeptul democratiei interne in cadrul oricarui partid politic, in momentul in care se adopta o hotarare cu majoritate de voturi , tu, ca si personaj politic important din acel partid, nu poti sa vii si sa o critici in mod public. Ma uitam cu atentie la mimica lui Mitrea, la expresia satisfacuta care se citea pe chipul sau atunci cand Cristian Preda sau Dan Tapalaga atacau PSD - ul si pe Mircea Geoana.
Ca sa nu mai vorbesc de momentul interventiei penibilului fost primar de Bucuresti, dl. Videanu, actualmente ministru boccian, om cu onoarea nereperata dupa ce s-au facut publice inregistrarile cu pesedeii de ieri. Miron Mitrea traia cu exaltare momentele in care ceilalti sareau la jugulara sefului sau de partid.
Incredibil! Cunoastem cu totii ineptiile pe care le-a debitat prin decembrie anul trecut acest viitor pedist. Chestii cu beregate sfartecate, Geoana, insistenta...Dar de aici si pana a nu mai avea pic de respect pentru formatiunea din care, formal, inca faci parte, este drum lung.
Foarte buna prestatia prietenului nostru dl. Mihai Voicu in emisiunea de aseara. A spus niste lucruri pe care, daca eram acolo le-as fi spus si eu. De bun simt. Cristian Preda arata ca un oligofren, vorbeste precum un oligofren. Dan Tapalaga tot cu partidul in gura, recte PD, desi se crede jurnalist independent. Asta e.
joi, 18 iunie 2009
Liiceanu, de la apelul catre lichele la lichelismul clientelar
***
Domnul Gabriel Liiceanu a insemnat pentru generatia mea un veritabil rector al relalatiilor dintre societatea civila si puterea politica. De la fronda anticeausista din anii '80 , trecand prin opozitia manifesta fata de criptocomunismul iliescian al anilor '90 si ajungand la sprijinul explicit acordat Dreptei romanesti autentice la finalul secolului trecut, dl. Liiceanu a marcat cu personalitate sa evolutia vietii intelectuale romanesti post-decembriste.
Apelul sau catre lichele a insemnat biblia unei generatii profund anti-comunista inca nedeprinsa insa in totalitate cu regulile democratiei liberale. Liiceanu a fost un garant al promovarii valorilor de dreapta in Romania. Prin editura pe care o conduce a editat opere fundamentale ale unor autori magistrali.
Domnul Liiceanu a fost...
Pentru ca domnul Liiceanu, cel pe care l-am cunoscut indirect, prin scrierile sale, prin aparitiile sale din mass-media a murit. El este mort fara ca sa realizeze acest lucru. Este doar un cadavru umblator, o fantoma, un pensionar bun de pus la geam pentru ca postasul sa aduca in continuare mostenitorilor pensia lui lunara.
Am ramas siderat citind despre nivelul convorbirii care a avut loc intre filosoful Liiceanu si presedintele Romaniei, Basescu, surprinsa de catre un microfon deschis. Am urmarit cu foarte mare interes derapajele Filosofului din ultimii ani deoarece mie imi este inca foarte greu sa inteleg resorturile care ii aduc impreuna pe acesti doi indivizi.
Sartre vorbea despre degradarea fiintei umane, a caracterului, a personalitatii. Gabriel Liiceanu reprezinta ultima dovada care vine in sprijinul teoriei filosofului francez. Adio d-le Liiceanu. Nu te vom uita niciodata, fie si numai pentru sperantele pe care ni le-am pus in atitudinea D-voastra din anii '90.
Sa iti fie tarana usoara!
Domnul Gabriel Liiceanu a insemnat pentru generatia mea un veritabil rector al relalatiilor dintre societatea civila si puterea politica. De la fronda anticeausista din anii '80 , trecand prin opozitia manifesta fata de criptocomunismul iliescian al anilor '90 si ajungand la sprijinul explicit acordat Dreptei romanesti autentice la finalul secolului trecut, dl. Liiceanu a marcat cu personalitate sa evolutia vietii intelectuale romanesti post-decembriste.
Apelul sau catre lichele a insemnat biblia unei generatii profund anti-comunista inca nedeprinsa insa in totalitate cu regulile democratiei liberale. Liiceanu a fost un garant al promovarii valorilor de dreapta in Romania. Prin editura pe care o conduce a editat opere fundamentale ale unor autori magistrali.
Domnul Liiceanu a fost...
Pentru ca domnul Liiceanu, cel pe care l-am cunoscut indirect, prin scrierile sale, prin aparitiile sale din mass-media a murit. El este mort fara ca sa realizeze acest lucru. Este doar un cadavru umblator, o fantoma, un pensionar bun de pus la geam pentru ca postasul sa aduca in continuare mostenitorilor pensia lui lunara.
Am ramas siderat citind despre nivelul convorbirii care a avut loc intre filosoful Liiceanu si presedintele Romaniei, Basescu, surprinsa de catre un microfon deschis. Am urmarit cu foarte mare interes derapajele Filosofului din ultimii ani deoarece mie imi este inca foarte greu sa inteleg resorturile care ii aduc impreuna pe acesti doi indivizi.
Sartre vorbea despre degradarea fiintei umane, a caracterului, a personalitatii. Gabriel Liiceanu reprezinta ultima dovada care vine in sprijinul teoriei filosofului francez. Adio d-le Liiceanu. Nu te vom uita niciodata, fie si numai pentru sperantele pe care ni le-am pus in atitudinea D-voastra din anii '90.
Sa iti fie tarana usoara!
marți, 16 iunie 2009
Vasile Bleaga, PNL - ul si disparitia
***
Profund impresionat de mitul disparitiei dinozaurilor, militianul Blaga, inca aflat sub influenta mandatului petrecut la Internele Patriei cu "P" mare, a emis o ipoteza devastatoare pana si pentru mintea lui de fost purtator de haine ale Statului cu "S" mare: Partidul National Liberal va disparea.
Uau! D-le Bleaga, ce spuneti dumneavoastra este un truism. De ce? Pentru ca, atat institutiile cat si oamenii sunt trecatori. Exista o doza de biologism pur atat in cadrul devenirii institutiilor cat si in evolutia vietii umane. Cu siguranta ca PNL - ul va disparea (chiar sunt ferm convins de acest fapt!) dar nu acum si nu la dorinta Chiorului de la Cotroceni si a gastii de latrai din jurul sau din randul careia cu oroare faceti parte.
De ce isi doreste vamesul-militian ca formatiunea politica liberala sa dispara din viata civica romaneasca? Pai hai sa vedem ce spune chiar gura pacatosului! Argumenteaza Bleaga: „Ca să nu mai iasă Orban şi Antonescu parlamentari de pe locul trei şi după aia să mai ajungă şi preşedinţi de partid."
Ooooo! pai stati asa. Din cauza unor antipatii personale ar trebui sa dispara o formatiune politica?!? Pai atunci inseamna ca avem unele probleme cu bruma aceasta de democratie care mai exista in Romania noastra. Domnul Bleaga cred ca se crede undeva mai la Est, in Rusia lui Putin si traieste momentele politice raportandu-se la acest mod de gandire. Pai se poate? Pai noi spre asta tindem? Pai nu va laudati voi, bedeii, ca a-ti dus Rumania in UE? Atunci?
Adevarul este altul. Sub spoiala de democratie de partid, in cadrul PD - ului exista o dictatura crancena a Chiorului. Vamesenia Sa, dl.Bleaga, este doar o biata unealta in mana conducatorului de facto al PD - ului. Vorbeste doar cand i se ordona.
Si ca o concluzie, d-le Bleaga, PNL - ul nu va disparea acum. Asta asa, ca sa dormiti linistit noaptea. :)
Profund impresionat de mitul disparitiei dinozaurilor, militianul Blaga, inca aflat sub influenta mandatului petrecut la Internele Patriei cu "P" mare, a emis o ipoteza devastatoare pana si pentru mintea lui de fost purtator de haine ale Statului cu "S" mare: Partidul National Liberal va disparea.
Uau! D-le Bleaga, ce spuneti dumneavoastra este un truism. De ce? Pentru ca, atat institutiile cat si oamenii sunt trecatori. Exista o doza de biologism pur atat in cadrul devenirii institutiilor cat si in evolutia vietii umane. Cu siguranta ca PNL - ul va disparea (chiar sunt ferm convins de acest fapt!) dar nu acum si nu la dorinta Chiorului de la Cotroceni si a gastii de latrai din jurul sau din randul careia cu oroare faceti parte.
De ce isi doreste vamesul-militian ca formatiunea politica liberala sa dispara din viata civica romaneasca? Pai hai sa vedem ce spune chiar gura pacatosului! Argumenteaza Bleaga: „Ca să nu mai iasă Orban şi Antonescu parlamentari de pe locul trei şi după aia să mai ajungă şi preşedinţi de partid."
Ooooo! pai stati asa. Din cauza unor antipatii personale ar trebui sa dispara o formatiune politica?!? Pai atunci inseamna ca avem unele probleme cu bruma aceasta de democratie care mai exista in Romania noastra. Domnul Bleaga cred ca se crede undeva mai la Est, in Rusia lui Putin si traieste momentele politice raportandu-se la acest mod de gandire. Pai se poate? Pai noi spre asta tindem? Pai nu va laudati voi, bedeii, ca a-ti dus Rumania in UE? Atunci?
Adevarul este altul. Sub spoiala de democratie de partid, in cadrul PD - ului exista o dictatura crancena a Chiorului. Vamesenia Sa, dl.Bleaga, este doar o biata unealta in mana conducatorului de facto al PD - ului. Vorbeste doar cand i se ordona.
Si ca o concluzie, d-le Bleaga, PNL - ul nu va disparea acum. Asta asa, ca sa dormiti linistit noaptea. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)